Trandafirii

Trandafirul este floarea cea mai strâns legată de istoria omenirii. In legende, basme, obiceiuri, medicina tradiţională, artă sau publicitate, vom observa că el îşi găseşte un rol în aproape toate domeniile. Aceasta nu se datoreaza numai fumuseţii florii sau contrastului aparent dintre delicateţea trandafirului înflorit şi "agrestivitatea" spinilor săi. Mult mai mult contează aureola care învăluie, în subconştientul nostru, caracterul simbolic al florii.
Simbolistica trandafirului este atât de cuprinzătoare, încât numai pe această temă au fost scrise volume întregi. Aşadar, nu este de mirare că în fiecare gradină găsim trandafiri - uneori întâlnim aranjamente minunate care opresc trecătorii în loc. Nu există grădini în care, nu creşte măcar câte o tufă de trandafir roşu agăţător, iar acesta iese în evidenţă în mod plăcut.
Botanică
Trandafirul este un arbust erect, urcător sau târâtor, cu înălţime variabilă cuprinsă între 0,3-5 m (în funcţie de specie şi soi). Are tulpina acoperită cu ghimpi , frunzele lucioase sau mate iar florile sunt solitare sau grupate în inflorescenţe. Ele sunt foarte variate ca mărime, formă, culoare, număr de petale (25-45) şi parfum, înfloresc o singura dată, sau în tot cursul perioadei de vegetaţie.

Etimologie. Numele de rosa provine de la celticul ,,Rhodd sau Rhudd,, care înseamnă roşu, iar cel de trandafir este de origine neogreacă ,,trandaphilos ,, = 30 foiţe.
Originea
Trandafirul este de departe cea mai veche şi cea mai cunoscută plantă ornamentală. Originea trandafirului se pierde inainte de antichitate, undeva la granita dintre istorie si mitologie.
Istoric
Trandafirul este originar din estul Mării Mediterane (Asia Mică) şi din regiunile subtropicale ale Asiei de Est. Trandafirul a fost considerat dintotdeauna regina florilor, istoria lui fiind impresionantă prin vechime, legende şi evenimente asociate.
Dacă  ar putea să privească pământul, poeta greacă Sappho ( 600 î.e.n) ar vedea că nu s-a înşelat când a intitulat roza “Regina Florilor”. Nici o altă floare nu nu a căpătat o asemenea importanţă în viaţa oamenilor.

Ea este asociată cu Grădinile Edenului, cu cele suspendate ale Semiramidei – din biblicul Babylon, având aceeaşi semnificaţie în creştinism şi islamism ca şi nufărul în hinduism şi budism.
Descoperirile arheologice au marcat prezenţa lui, cu multe mii de ani în urmă, fie pe teritoriul Siberiei şi Chinei, fie în regiunile stâncoase din Colorado şi Oregon. In China , acum 5000 ani , câmpurile de trandafiri asigurau materia primă pentru producerea esenţei de trandafir.
Afrodita , zeiţa frumuseţii la greci, ungea corpul lui Hector cu ulei de trandafir (Homer-Iliada).
Teophrast, considerat parintele botanicii, consacra o bună parte a operei sale acestor flori. De la el au rămas numeroase observaţii cu privire la culoare, număr de petale, intensitatea parfumului.
Roma antică se indentifică şi după ghirlandele, coroanele sau covoarele din flori de trandafir care însoţeau ceremoniile religioase şi alte festivităţi. De asemenea, erau cunoscute şi exploatate proprietăţile culinare şi medicale. După căderea imperiului Roman, trandafirii erau preţuiţi mai mult pentru virtuţi medicinale decât pentru frumuseţe.

Mult timp trandafirul era considerat un simbol al luxului şi plăcerilor. In Evul Mediu, devine emblema a dragostei şi purităţii în artă, al binecuvântării divine şi aspiraţiei la viaţa spirituală.
La sfirsitul secolului 18 si in secolul 19 se obţin mari realizări în cultura trandafirului prin încrucişarea unor specii de trandafir, care au pus bazele obţinerii hibrizilor remontaţi de mai tirziu. Mai târziu s-au creat soiuri şi hibrizi cu calităţi biologice şi decorative deosebite, de la trandafiri cu flori foarte mari şi viguroşi, la trandafiri cu dimensiuni miniaturale cultivaţi în ghivece.
Astazi, trandafirul sălbatic şi cultivat este răspândit pe tot globul. El reprezintă floarea naţională a SUA.
In afara folosiri sale ca planta decorativă, trandafirul oferă materie primă pentru industriile cosmetică, farmaceutică şi alimentară.
Speciile sălbatice servesc la înfiinţarea plantaţiilor de consolidare a terenurilor, în perdelele de protecţie, la gardurile defensive.
Cultura în spaţii protejate este cunoscuta de multa vreme. Seneca menţionează în scrierile sale cultura trandafirilor în camere încălzite.
Abia la sfârşitul sec. XVII apar primele sere adevarate. La noi în ţară se cultivă în sere de peste 70 de ani. Suprafeţe mari cu sere sunt în Olanda, Italia, Franţa, Maroc, Israel.  
Specii şi soiuri de trandafiri

Genul Rosa cuprinde cca. 400 de specii, din care cel putin 200 îşi au originea în flora sălbatică a emisferei nordice. Astăzi sunt cunoscute numeroase soiuri de trandafir (zeci de mii). Există soiuri rare, cu o vechime apreciabilă, păstrată de anumiţi grădinari/ cultivatori, de o frumuseţe cu totul şi cu totul specială, sub aspectul formei şi culorii (Virgo, Super Star, Michel Meilland) precum şi soiuri mai recente, care domină piaţa şi dau cifrele de afaceri cele mai ridicate. Acestea din urmă se impun prin vigoare, rezistenţă biologică şi productivitate, alături de alte insuşiri legate de frumuseţe.
Trandafirii folositi în culturi forţate, în majoritate sunt soiuri ori hibrizi simpli sau complexi care au la origine mai multe specii. Ei fac parte din grupa trandafirilor cu creştere sub formă de tufa (Thea Hybrida, Floribunda, Minitaur). Criteriile de apreciere a soiurilor sint legate de calităţile decorative, rezistenţa la boli şi la excesele climatice, rentabilitate, gustul şi exigenţele cumpărătorului.
De ce mi-a plăcut subiectul trandafiri? Pentru că sunt o pasionată  cultivatoare şi am peste 100 tufe în grădină, aproxinativ 25 soiuri şi varietăţi de la alb până la albastru-violet, de la roz până la grena.  
Trandafirii în artă 

Cântat de poeţi şi de muzicieni, trandafirul a fost şi a rămas cel mai delicat simbol al iubirii şi o sursă inepuizabilă de inspiraţie.
După scriitorul Zaharia Bârsan, “Trandafirii Roşii” s-au născut din dragostea şi sacrificiul extrem al unui tânăr, care noapte de noapte i-a oferit iubitei un trandafir colorat cu sângele lui.
Thomas Campbell spune că atunci când cereasca dragoste s-a coborât din cerul zeilor pe pământ, primăvara a întâmpinat-o cu un covor de roze.
Mihail Eminescu afirma că “Poezia este trandafirul ce creşte în potirul de aur – sufletul frumos”.
Alexandru Macedonski l-a imortalizat în delicate poezii cum ar fi: Rondelul beat de roze, Rondelul rozelor ce mor, Rondelul rozelor de august, Rondelul rozelor de azi şi de ieri, Rondelul rozelor din Cişmegi, Rondelul privighetoarei între roze, Rondelul cascadelor de roze.
Iar Richard Strauss i-a dedicat opera “Cavalerul rozelor”.
Unul dintre cele mai lungi poeme existente este „Roman de la rose”, compus din două părţi. Prima – alcătuită din 4000 de versuri, a fost scrisă în 1235 de către scriitorul francez Guillaume de Loris, a doua parte de 18.000 de versuri scrisă de Jean de Meung în 1280.

Dintre multele gânduri dedicate trandafirului, m-au impresionat deosebit cuvintele lui Gabriel Garcia Marquez: „Dacă Dumnezeu m-ar mai omeni cu o fărâmă de viaţă, aş uda trandafirii cu lacrimile mele, ca să pot simţi durerea spinilor şi sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete”.
Gradinarii romani cunoşteau metode de forţare a înfloriririi la trandafir, cunoşteau altoirea şi au rămas de atunci chiar tratate privind cultivarea lor, scrise de autori precum Columella, Varro sau Plinius Secundus.
Numarul cartilor despre trandafiri este imens, numarul cataloagelor cu imagini minunate, tiparite anual, este imposibil de aproximat. Cine nu este în domeniu va fi copleşit de bogăţia sortimentelor. Flori desăvârşite nu există, aşa cum în viaţă nimic nu este perfect.
 Simbolul trandafirului în religiile politeiste şi monoteiste
 In hinduism trandafirul cosmic Tripurasundari, simbolizează perfecţiunea, desăvârşirea, cupa vieţii, sufletul, inima, iubirea, exprimând frumuseţea Mumei divine.
Odată cu prăbuşirea imperiului roman, trandafirii au fost cultivaţi doar în mănăstiri ca plante medicinale, până când Carol cel Mare în anul 794 i-a repus în drepturile lor fireşti.Nici unei alte flori nu i s-au atribuit atâtea simboluri.
În prima perioadă a creştinismului trandafirul nu a căpătat nici o semnificaţie, deoarece amintirea importanţei sale avută în Roma păgână, Roma bacanalelor, a desfrâului şi senzualităţii era prea mult prea vie în mintea discipolilor unei credinţe care propovăduia ascetismul. Astfel poetul creştin roman Prudentius vorbind de Sfânta Eulalia - o martiră spaniolă, la modă în sec. III al erei noastre, spunea că aceasta a renunţat la dulcele parfum al rozelor, la fel la bijuterii şi toate plăcerile lumeşti, pentru a se dedica cerului.
Începând din secolul XI, simbolul trandafirului a fost acceptat şi în religia creştină, căpătând mai târziu semnificaţii noi, în bună parte datorită poemului alegoric Divina Comedie a lui Dante Aligheri (1265-1321). Roza Candida - trandafirul alb dăruit de Beatrice credinciosului ei iubit, şi Rosa Mystica – Trandafirul alb al fecioarei Maria, ambele din partea treia „Paradisul”(după Infernul şi Purgatoriul) au devenit simbol al nevinovăţiei, purităţii şi dragostei cereşti, preluat în iconografia religioasă. În Evul Mediu doar fecioarele puteau să poarte cunune de trandafiri albi – simbolul nevinovăţiei.
Trandafirul roşu este asociat cu sângele pierdut de Christos răstignit pe cruce şi cu Sfântul Graal – vasul în care Iosif din Arimateea ar fi strâns acest sânge. Legat de această jertfă a sângelui vărsat, trandafirul capătă simbolul unei renaşteri mistice. Astfel Mircea Eliade spune că: „viaţa omenească trebuie să se mistuie cu totul ca să se epuizeze toate posibilităţiele de creaţie sau de manifestare. Chiar curmată brusc, printr-o moarte violentă, ea caută să continue sub o formă nouă – de plantă, de floare, de fruct.”
Numele Rosariului, acel şnur pe care sunt înşirate un număr de mărgele folosit pentru a ţine evidenţa rugăciunilor, derivă tot de la trandafir. În creştinism sunt cunoscute trei dimensiuni: rosariul mic - 33 mărgele mici + 5 mari( vârsta lui Christos şi cele 5 răni ale sale), rozariul mijlociu - 63 + 7 ( vârsta Fecioarei Maria şi cele şapte bucurii şi dureri) şi rozariul mare -150+15 ( numărul psalmilor). Astfel în limba sanscrită Dshapa înseamnă rugăciune, dar prin schimbarea intonaţiei mai înseamnă şi Trandafir – roză. Originea lui se pierde în timpurile anterioare epocii noastre, a fost folosit iniţial in religia hinduistă, apoi budhistă, preluat de către creştinism ( catolicii) ca un complet de rugăciuni diferite dedicate Fecioarei Maria, apoi de religia islamică cu semnificaţia iniţială de a ţine evidenţa rugilor
Multă  vreme a existat tradiţia ca în sălile de şedinţă sau deasupra scaunelor de spovadă (la catolici) să existe un trandafir cu cinci petale, aceasta pentru a se ştii că discuţiile şi confesiunile se află “ sub rosa”, adică secrete. Legenda acestui obicei ar fi că zeul Harpocrates ar fi fost mituit de către Eros ( Cupidon) cu un trandafir alb, pentru ca el s-o oblige pe zeiţă Venus să nu mai bârfească.
In Islam, trandafirul este simbolul frumuseţii masculine şi al sângelui lui Mahomed precum şi al celor doi fii ai săi. “Trandafirul Bagdadului” reprezintă  legea, calea şi ştiinţa, simbolizând adevărul şi pe Dumnezeul suprem – Allah. 
Trandafirul în istorie
Trandafirul este menţionat pentru prima oară într-o însemnare sumeriană străveche. Textul spune că un mic număr de arbuşti au fost aduşi de Regele akkadian Sargon I, dintr-o expediţie militară întreprinsă dincolo de Tigru, şi plantaţi în grădina sa.
Responsabil cu aducerea trandafirului în Europa se pare că este Alexandru cel Mare, care, dupa un război în Persia, a adus cu el nenumarate comori, printre care şi trandafirul. Herodot este însă de părere că nu Alexandru cel Mare, ci Midas, regele mitic, a adus floarea pe pământ grecesc.
Oricum, asiaticii au realizat primele încrucişări.
Confucius scrie ca împăratul Chinei avea peste 600 de cărţi despre trandafiri, pentru a şti cum să-şi îngrijească florile preferate.
In Evul Mediu creştin, cea mai cunoscută utilizare a trandafirului a fost aceea creată de Papa Leon al IX-lea, în secolul al XI-lea: el a iniţiat ceremonia trandafirului auriu, trimis anual unui monarh european ca semn al stimei şi răsplată a faptelor apreciate de Sfânta biserică.
Floarea cu cinci petale a tandafirului sălbatic – măceşul, a fost identificată  de vechii greci cu Pentagramul – simbolul ciclului cosmic, iar Aristotel vedea in ea cele cinci elemente esenţiale – focul, apa, pământul, aerul şi lemnul.

Trandafirul a fost şi simbolul alchimiştilor care îşi numeau tratatele “  Trandafiri ai filozofilor”. Trandafirii alb şi roşu erau simbolul dualismului reprezentând principiile ancestrale ale alchimiei – sulfura şi mercurul, iar un trandafir cu şapte petale reprezenta sistemul planetar.
Psihiatrul, psihologul şi filozoful elveţian Carl Gustav Jung (1875-1961)–  elevul lui Freud, adeptul şi continuatorul metodei psihanalizei –  dar raportată la elementul social şi nu sexual, consideră trandafirul ca o formă a unităţii - o Mandală.
În Anglia trandafirul este considerat simbolul Britaniei, Floarea Naţională, care reprezintă o ţară unită, după cei 30 de ani de „Război al rozelor”( 1455 –1485), respectiv între Casa de Lancaster – care avea ca emblemă Trandafirul roşu şi Casa de York – cu emblema Trandafirul alb, ambele dorind să-şi pună reprezentantul lor pe tron. Când în cele din urmă Henry Tudor de Lancaster a ajuns pe tron în 1485 ca regele Henry al VII-lea, întemeind Dinastia Tudor, cele două roze – roşie şi albă, au fost unite într-o emblemă comună – Roza Tudorilor, care simbolizează împăcarea celor două mari puteri.
Tot din timpul regelui Eduard III trandafirul a căpătat loc de cinste pe monezi, cea mai vestită este moneda de aur ,,Rosennoble"- Din 1722 o altă monedă - Rosa americana - era folosită doar în coloniile americane. De asemenea el este reprezentat şi în heraldică.
Aş vrea să dau doar un exemplu legat de România, citând din cartea Mitologia Română de Romulus Vulcănescu:
„Roza apare concomitent pe stema de stat a Moldovei, ca şi pe monede, sigilii şi alte vestigii armoriate. Este integrată în stemele Muşatinilor; figurând uneori singură, alteori în legătură cu capul de bour. Se prea poate ca sensul simbolic al rozei să ţină de mitologia personală a dinastiei Muşatinilor”.
Trandafirul este preţuit nu numai ca simbol, nu numai ca floare de admirat pentru frumuseţea şi parfumul ei ci şi pentru faptul că este în  întregime folosit. În 1612 a fost distilat pentru prima oară în Kaşmir uleiul de roze folosit in industria cosmetică si farmaceutică. Sunt necesare 50 kg. petale de trandafiri pentru a se obţine 10 ml. ulei pur. Una dintre cele mai scumpe mobile sau parchet este cel făcut din lemn de trandafir. În arta culinară siropul, şerbetul şi dulceaţa de trandafiri sunt inegalabile, iar mâncările orientale făcute cu petale de trandafiri, sunt deosebit de rafinate. Şi in zicalele populare şi-a găsit locul, astfel expresia „a sta pe roze” sau „ a nu sta pe roze” este atribuită celor care au reuşit să aibă o viaţă uşoară sau invers. 
Semnificatia  culorii florilor de trandafir
Oricare ar fi originea sa, trandafirul este cu siguranţă cel mai cunoscut simbol al frumuseţii ş i al iubirii.
Este în general cunoscut faptul că trandafirii roşii înseamnă "te iubesc". Mai puţini ştiu însă că diferitele culori ale trandafirului pot nuanţa acest mesaj.
Roşu ş i alb împreună înseamna unitate, rozul semnifică graţie ş i frgilitate, iar galben simbolizează bucuria.
Persoanele pasionale pot trimite trandafiri de culoare portocalie sau corai. Roşul de Burgundia va omagia frumuseţea neştiută a persoanei iubite.
Un singur trandafir sugerează simplitate.
In sfarşit nu confundaţi trandafirii albi cu bobocii de trandafiri albi. Primii înseamnă "eşti divina", ultimii - "eşti prea tânără pentru iubire".
Daca nu sunteţi o persoană tradiţională sau nu vreţi să transmiteţi mesajul "te iubesc", alegeţi o altă floare ca purtator al sentimentelor dumneavoastra.
p.s imaginile imi apartin, informatia am preluat-o din Marea Enciclopedie a Plantelor și Wikipedia