Delta Dunării

Delta Dunării este situată în sud-estul României, la gurile de vărsare ale Dunării în Marea Neagră. Delta Dunării este o formă de relief rezultată din depunerile de mâl şi nisip aduse de Dunăre, pe un teren cu pantă lină în condiţiile lipsei mareei şi a acţiunii curenţilor litorali. Se caracterizează prin alternanţa de ape şi uscat, prin floră şi faună deosebită. Suprafaţa Deltei este de 7500 kmp din care 5800 pe teritoriul României. Clima Deltei este specifică, cu puţine precipitaţii, dar cu umezeală provenită din evaporaţii, cu veri răcoroase şi cu ierni fără temperaturi foarte scăzute, dar vântoase.

Din punct de vedere al florei pentru Delta Dunării este specifică vegetaţia plutitoare iar biotopurile sunt diverse: mlaştini stuficole, lacuri, plaur plutitor sau fix, păduri de foioase, vegetaţie de grind cu sol sărat, pădure luxuriantă(Grindul Letea ,cu aspect tropical).

Ecositemul acvatic are la baza lanţului trofic fitoplanctonul, numeroase specii de alge brune, verzi şi albastre şi zooplanctonul cu care se hrănesc organismele care trăiesc in mâl şi pe fundul apei(nevertebrate, moluşte ca scoicile şi melcii precum şi stridii în zona maritimă, o mare varietate de viermi cum ar fi lipitorile ,cefalopodele, crustacee ca racii, garizii, crabii). Un sector foarte important este ocupat de vegetaţia acvatică a cărei bază este stuful, constituit în plauri prin aglomerarea rădăcinilor plutitoare(rizomi). Plaurul constituie elementul portant a celorlalte plante. Stuful este o plantă perenă care acoperă 1500 de kmp din suprafaţa Deltei si este exploatat economic. Plante acvatice: nufărul alb(Nymphaea alba), nufărul galben, de o importanţă excepţională pentru depunerea icrelor animalelor acvatice. Stomatele sunt pe suprafaţa lucie a frunzelor polenizarea o asigură insectele, fructul se coace în adânc iar seminţele plutesc. Seminţele nuferilor sunt agreate de păsări. Alte plante plutitoare: lintiţa(lemna), peştişoara(salvinia), precum şi plante carnivore: urticularia şi aldrovanda. Terenurile mlăştinoase sunt acoperite cu papură şi rogoz, stânjenei galbeni(iris pseudacorus), izma de baltă, măcrişul de apă, salcie cenuşie. Pe grindurile fluviale cresc plopi albi, plopi negri, mai multe specii de salcie, vâsc, cătină, mure, ciuperci, iar în apropierea mării pelinul, iarba sărată, volbura de nisip. Pe Grindul Letea care este monument al naturii trăiesc: frasinul pufos, viţa sălbatică hamei, volbură, garoafa de nisip, obsiga, pipirigul stejarul brumăriu , păducel, măceş, corn, periploca graeca, cu aspect mediteranean.

Dintre insectele din regiune foarte bine reprezentaţi sunt ţânţarii, buhaiul de baltă, mai multe specii de libelule, tăunii şi ca o curiozitate în zona Letea scorpionul. Insectele acvatice sunt reprezentate de purecii de baltă, păianjenii de apă şi mai multe specii de fluturi.

Principala bogăţiei faunistică a deltei este peştele, reprezentat de peste 110 specii cum ar fi: crapul, somnul, avatul, plătica, ştiuca, babuşca, roşioara, caracuda, morun, nisetru, cega, păstrugă, viza(Acipenseridae sturio, este un peşte rar întâlnit în apele noastre ), în lacuri întâlnim chefalul, labanul, şalăul(care trăieşte in apele salmastre), bibanul, carasul. În dreptul gurilor Dunării se pot întâlni hamsiile, sardelele, hrana preferată a rechinilor, amurul alb, ţiparul, anghila, calcanul, lufarul, sânger. Unii peşti migrează pentru a-şi depune icrele spre exemplu scrumbia de Dunăre (Alosa pontica) şi  scrumbia albastră, care intră primăvara în cârduri pe râuri şi până la izvoarele Dunării. La gurile Dunării trăieşte o specie mică de rechini, Squalus. Peştii constituie o sursă importantă de hrană pentru păsări şi mamifere acvatice. O parte din peşti migrează din bălţi în Dunăre şi invers pentru hrănire şi reproducere.

Delta adăposteşte o bogată faună ornitologică formată din circa 300 de specii, în mod deosebit în cârduri mari venind de la mari depărtări: din nordul îngheţat şi din afara Europei. Delta reprezintă un important loc de trecere şi iernare. În anii „80 au fost numărate 4 milioane de exemplare, grupate pe anotimpuri. O  parte dintre păsări sunt specii sedentare: pescăruşii, piciorongul, stârcul, lăcarul cenuşiu, cufundacul, lopătarul, cristeiul, fluierarul, stăncuţa, vulturul, şoimul dunărean, chirighiţa, bufniţa, vânturelul, lişiţa, găinuşa de apă, prundaşii, porumbelul de scorbură, călifarul alb şi corcodelul, pe lângă speciile comune pentru România: cioara, ciocănitoarea, guguştiucul, piţigoiul, vrabia, vulturul codalb.  Majoritatea păsărilor fac parte din categoria păsărilor migratoare. Din Asia vin hoitarul alb, egreta mate, raţa roşie, lebăda, cormoranul mare. Din regiunea siberiană vin huhurezul mare 3 specii de raţe lebăda de iarnă, fluierarul negru şi becaţina din regiunea arctică trec in pasaj gârliţa, gâsca cu piept roşu, sitarul, raţa cu cap negru. Din sud vin în deltă pelicanul comun şi pelicanul roz (creţ), cocori, lăstunul de mal, barza albă, raţa cu ciuf. Schimbarea condiţiilor ecologice conduce la o deplasare a ponderii numerice din zonele centrale spre cele periferice: insula Sacalin, Grindul Lupilor, Histria.

Lumea mamiferelor este bine reprezentară: vidra, nurca, enotul, bizamul, şobolanul de apă, nevăstuica, pisica sălbatică, nutria, vulpea şi lupul de stuf  adaptate bine mediului de plaur, se mai întâlnesc în zonele cu teren ferm mistreţul, dihorul, căprioara, bursucul, şi în iernile în care Dunărea îngheţa, elanul în pădurea Carorman. La gurile Dunării trăiesc delfini iar pe litoralul nordic foca cu burtă albă.

Regiunea de la gurile Dunării este bogată în broaşte(5 specii), tritonul cu creastă,4 specii de şopârle, şerpi de apă şi  broaşte ţestoase. În pădurea Letea sunt vipere.

  Influenţa mediului.  În Delta dunării există o varietate de biocenoze datorită unei mari variaţii de mediu: ape curgătoare(braţe şi canale cu apă curgătoare) lacuri şi bălţi, plauri plutitori, pădure de foioase, grinduri nisipoase şi sărate, culturi agricole, ape salmastre. În unele zone sunt păsări şi animale care s-au adaptat în mediul urban.

Clima este o climă de stepă temperată moderată de influenţa Mării Negre şi a bălţilor. Precipitaţiile sunt sub media anuală de 450 de mm, cu zăpezi puţine( 9 zile pe an la Sulina). Fenomenul caracteristic deltei este vântul(peste 300 de zile pe an), iar toamna este ceaţă. Datorită variaţiei încălziri şi răcirii diferite a suprafeţelor de nisip şi de apă se naşte o briză diurnă cu efect local. Umiditatea relativă a aerului este mare. Dunărea înghheaţă uneori iarna, iar bălţile şi lacurile îngheţă întotdeauna iarna, ceea ce afectează negativ lanţul trofic. O mare influenţă asupra ecosistemelor o are variaţia sezonieră a apelor  care ridică şi coboară nivelul în lacuri şi bălţi stimulând migraţia şi reproducere animalelor acvatice şi cuibăritul păsărilor. Delta Dunării este inclusă în Rezervaţia Biosferei monument al naturii protejat de UNESCO.