Se afișează postările cu eticheta Informatica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Informatica. Afișați toate postările

sâmbătă, 10 mai 2014

Caractere speciale româneşti in HTML

ă
&#259
 ş
ş
ţ
&#355
î
&#238
â
â
Ă
&#258
Ş
&#350
Ţ
&#354
Î
&#206
Â
&#194

Elemente pentru formulare in HTML

<FORM> </FORM>
Formular HTML activ
ACTION=url
Programul CGI de pe serverul care receptioneaza datele
METHOD=metoda
Modul in care datele sunt transmise serverului(GET sau POST)
<INPUT
Camp de text sau alte date de intrare
TYPE=optiune
Tipul campului de intrare <INPUT>. Valori posibile: text,password,checkbox,hidden,file, radio,submit,reset,image.
NAME=nume
Numele simbolic al valorii campului
VALUE=valoare
Continutul prestabilit al campului de text
CHECKED= optiune
Buton/caseta marcata in mod prestabilit
SIZE=x
Numarul de caractere al unui camp de text
SIZE=x
Numarul maxim de caractere acceptate
<SELECT> </SELECT>
Grup de casete de validare
NAME=nume
Numele simbolic al valorii campului
SIZE=x
Numarul de articole de meniu care se afiseaza odata (prestabilit=1)
MULTIPLE=x
Permite selectia unor articole de meniu multiple
<OPTION
Alegerea particulara intr-un domeniu <SELECT>
VALUE=valoare
Valoarea rezultanta a acestei selectii din meniu
<TEXTAREA> </TEXTAREA>
Camp de intare de tip text pe linii multiple
NAME=nume
Numele simbolic al valorii campului
ROWS=x
Numarul de linii al casetei de text
COLS=x
Numarul de coloane (caractere) pe linie al casetei de text
<FIELDSET> </FIELDSET>
Imparte formularul in parti logice
<LEGEND> </LEGEND>
Numele asociat setului de campuri (fieldset)
ALIGN=s
Specifica alinierea legendei (explicatiei) afisate (top,bottom,left,right)
TABINDEX=x
Specifica ordinea elementelor atunci cand utilizatorul apasa tasta Tab
ACCESKEY=c
Specifica tasta care asigura comanda rapida de la tastatura asociata unui anumit element
DISABLED
Elementul este inactiv, dar este afisat pe ecran
READONLY
Elementul este afisat pe ecran dar nu poate fi editat

Elemente pentru liste in HTML

<DD>
Descriere definitie
<DL> </DL>
Lista de tip definitie
<DT>
Termen de definitie
<LI>
Element de lista
<OL
Lista ordonata (numerotata)
TYPE=tip
Tipul numerotarii. Valori posibile: A, a, I, i, 1
START=x
Numarul de inceput al listei ordonate
<UL
Lista neordonata (marcata)
TYPE=forma
Forma marcajului. Valori posibile: circle, square, disc.

Elemente de baza (taguri) HTML

<HTML> </HTML>
Defineste un fisier in format Web
<HEAD> </HEAD>
Antetul documentului
<TITLE> </TITLE>
Tilul documentului
<BODY> </BODY>
Corpul paginii HTML
BGCOLOR = culoare
Culoarea de fond a paginii
TEXT=culoare
Culoarea textului pe paginii
LINK=culoare
Culoarea legaturiilor nevizitate din paginii
VLINK=culoare
Culoarea legaturiilor vizitate din paginii
ALINK=culoare
Culoarea legaturiilor pe durata clicului exacutat de utilizator
BACKGROUND = url
Imaginea de fond pentru pagina
<P>
Paragraf
<Hn> <Hn>
Nivel de subtitlu al documentului (n = 1-6)
<FONT> </FONT>
Specifica atribute ale textului incadrat
SIZE=n
Dimensiunea textului este 1-7
FACE="a,b"
Specifica fontul: a, daca este disponibil, sau b
COLOR=s
Culoarea textului: fie un nume de culoare , fie o valoare RGB
<BR>
Linie noua
<PRE> </PRE>
Informatie preformatata
<!-- -->
Comenatriu HTML
<CENTER> </CENTER>
Centreaza materialul in pagina
<HR>
Rigla orizontala
SIZE=x
Inaltimea riglei in pixeli
WIDTH=x
Latimea riglei in pixeli sau in procente
NOSHADE
Dezactiveaza afisarea umbrei pentru rigla orizontala
ALIGN=x
Alinierea riglei orizontala in pagina (left, center, right)
COLOR=x
Culoarea riglei orizontale(numai pentru IE)
<A> </A>
Marcaj de tip ancora
HREF=url
Referinta hipertext
HREF=#nume
Referinta catre o ancora interna
Name=nume
Definitia unei ancore interne

Conţinut şi aspect într-un document HTML

Pentru a realiza documente Web eficiente, cu impact asupra cititorului, şi pentru a valorifica pe deplin puterea limbajului HTML, trebuie să ţineţi seama de o idee fundamentală: HTML este destinat structurării documentele şi nu doar formatării în vederea afişării lor. 
HTML furnizează modalităţi variate pentru a defini aspectul documentului: specificaţii legate de fonturi (tipurile de caractere), de formatare a textului, de culori, etc. Desigur, aspectul formal este important, căci el poate veni în beneficiul sau în detrimentul accesibilităţii informaţiilor prezentate.
 Totuşi, nu aspectul formal, ci conţinutul documentului primează. HTML conţine numeroase căi de structurare a conţinutului documentului fără a pune problema felului cum vor fi afişate elementele: titluri, liste, paragrafe, imagini, etc. Toate acestea sunt definite în limbajul HTML fără a impune browserului să le afişeze într-un anumit mod. Browserului i se lasă astfel posibilitatea de a afişa respectivele elemente în conformitate cu rolul pe care îl au ele în structura documentului şi nu respectând regulile impuse de creatorul documentului HTML.
 Marele avantaj al abordării bazate pe conţinut faţă de cea bazată pe aspect rezidă în faptul că paginile dumneavoastră vor fi vizualizate cu tipuri diferite de browsere, fiecare având versiuni diferite.
În abordarea bazată pe aspect, dacă browserul nu recunoaşte indicaţiile de formatare specificate, fie nu le execută, fie le execută eronat, astfel că structurarea paginii va avea de suferit.
În abordarea bazată pe conţinut, indiferent cum va alege browserul să execute indicaţiile de formatare, semnificaţia elementelor din pagină va rămâne neschimbată.
 De exemplu, dacă veţi afişa titlurile şi subtitlurile din pagină folosind tipuri diferite de fonturi, caractere cu stiluri variate: aldine (bold, sau îngroşate), cursive (italice, sau înclinate), subliniate, etc., un browser care nu recunoaşte aceste elemente ar putea afişa titlurile în acelaşi mod în care afişează restul textului, astfel că semnificaţia lor în pagină şi-ar pierde relevanţa.

Pe de altă parte, dacă veţi folosi etichetele speciale pentru titluri, chiar daca browserul nu le recunoaşte, are posibilitatea de a evidenţia totuşi titlurile în cea mai bună manieră pe care o are la dispoziţie, astfel încât semnificaţia lor pentru restul documentului se va păstra.

Ce este HTML?

HTML este o abreviere de la Hypertext Markup Language şi reprezintă structura oricărei pagini de Web. HTML nu este un limbaj de programare. Nu veţi lucra aici cu variabile, expresii, tipuri de date, structuri de control. HTML este un limbaj descriptiv, prin care sunt descrise elementele structurale ale paginii de Web: titlurile, listele, tabelele, paragrafele, legăturile cu alte pagini, precum şi aspectul pe care îl are pagina din punct de vedere grafic. În fond, HTML este modul în care îi comunicam browserului ce elemente dorim să introducem în pagina Web şi care este aspectul acestora.
HTML nu este un limbaj case-sensitive, adică nu face distincţia între literele mici şi cele mari(majuscule). Aceasta înseamnă că indiferent cum scriem etichetele, cu litere mari sau cu litere mici, ele vor fi corect interpretate de browser. Din acest motiv pe parcursul acestei lucrări vom utiliza o convenţie de notaţie în care etichetele (tag-urile) HTML sunt scrise cu majuscule iar atributele asociate acestora sunt scrise cu litere mici pentru o mai bună diferenţiere şi evidenţiere a acestora.
Desigur că în documentele pe care le scrieţi puteţi respecta această convenţie sau puteţi scrie cu un singur tip de litere, după cum vă este mai uşor.
Peste tot în cadrul textului, unde apar etichete, atribute sau valori ale acestora am folosit caractere Courier New pentru a diferenţia elementele de limbaj de restul textului.
 De asemenea, veţi observa că, în exemplele prezentate, codul HTML este scris indentat, adică aliniat la diverse nivele. Ca şi în cazul etichetelor, acest lucru nu are importanţă pentru browser. Indentarea vă este utilă doar dumneavoastră, pentru a diferenţia şi urmări mai uşor diversele elemente pe care le includeţi în document. Totuşi, dacă în cazul etichetelor puteţi opta pentru orice variantă doriţi în privinţa scrierii lor, indentarea este recomandată chiar şi programatorilor cu experienţă. Un cod neindentat este foarte greu de citit şi de depanat, în cazul apariţiei unor erori.

CONCEPTE GENERALE DESPRE BAZE DE DATE

    După studierea acestui capitol, veţi fi capabili să:
• explicaţi sensul termenilor dată elementară, structură de date, bază de date;
• recunoaşteţi date elementare, structuri de date şi baze de date;
• descrieţi structura bazelor de date ierarhice, în reţea şi relaţionale;
• recunoaşteţi modelul conceptual al unei baze de date.
6.1. Noţiuni şi concepte despre date şi despre baze de date
6.1.1. Date elementare şi structuri de date
Data este un model de reprezentare a informaţiei, accesibilă unui procesor (om, program etc.), model cu care se poate opera pentru a obţine informaţii noi.
Data elementară este o entitate indivizibilă atît în raport cu informaţia pe care o repre­zintă, cît şi în raport cu procesorul logic (programul) sau cel fizic (unitatea centrală care o prelucrează).
Din punct de vedere logic, data elementară este caracterizată de:
a) identificatorul datei;
b) valoarea datei;
c) atributele datei.
Identificatorul datei se foloseşte pentru a apela (a accesa) această dată.
Valoarea datei este conţinutul zonei de memorie în care este stocată data. Dome­niul de definiţie al datei este mulţimea valorilor pe care le poate lua data în procesul pre­lucrării ei.
Atributele datei stabilesc caracteristici specifice datei. Unul dintre cele mai impor­tante atribute ale datei este tipul, care defineşte apartenenţa datei la o anumită clasă de date. Fiecărui tip de date îi corespunde un model de reprezentare internă.
Exemplul 1: Declaraţia var c: integer, din Pascal, defineşte variabila c care în orice moment de timp al execuţiei programului identifică o dată elementară de tip integer ce va „ocupa” o zonă de memorie de doi octeţi. Domeniul de definiţie al tipului integer este mulţimea numerelor {–32 768, –32 767, ..., 32 767}. În urma instrucţiunii c:= 8, în zona de memorie menţionată se va stoca valoarea 8.
Exemplul 2: Valorile tipurilor simple din Pascal sînt date elementare.
Structura de date este un ansamblu de date, între elementele căruia sînt stabilite anumite relaţii care definesc metodele de identificare şi prelucrare a acestor date. Struc­tura de date poate fi compusă din date elementare sau din alte structuri de date. Fiecare compo­nentă a structurii de date poate fi localizată cu ajutorul identificatorului ei sau prin poziţia ei în cadrul structurii.
Exemplul 3: Valorile tipului record din Pascal sînt structuri de date ale căror compo­nente (cîmpurile) pot fi apelate folosind numele lor, adică identificatorii cîmpurilor. Un masiv este o structură de date, ale cărui componente (elementele masivului) pot fi apelate utilizînd poziţia acestei componente (adică indicele ei).
Principalele caracteristici ale unei structuri de date sînt:
a) Omogenitatea. O structură omogenă are toate componentele de acelaşi tip. Astfel, înregistrările (valori de tip record) sînt structuri neomogene, iar masi­vele – struc­turi omogene;
b) Modul de acces al componentelor. Componentele unei structuri pot fi accesate direct sau secvenţial. De exemplu, fişierele text sînt structuri de date cu acces secvenţial;
c) Stabilitatea structurii. Dacă pe parcursul execuţiei programului o structură nu-şi schimbă numărul de elemente şi relaţiile dintre ele, atunci această structură este statică. În caz contrar, o astfel de structură se numeşte structură dinamică. De exemplu, listele înlănţuite sînt structuri dinamice, iar înregistrările – struc­turi statice;
d) Timpul de utilizare. Structurile pot fi permanente sau temporare. De exemplu, fişie­rele externe sînt structuri de date permanente, iar masivele – structuri temporare.
6.1.2. Baze de date
Pînă-n prezent am prelucrat diferite tipuri de date şi structuri de date utilizînd un limbaj de programare sau o aplicaţie software (editor de texte, procesor tabelar etc.). Cea mai complexă structură de date prelucrată a fost fişierul.
Evident, informaţiile despre o firmă, companie sau instituţie pot fi păstrate în fişiere. De exemplu, în cazul unui liceu, se pot crea fişierele Profesori, Elevi, Clase, Discipline etc., în care se vor stoca datele, respectiv, despre profesori, elevi, clase, discipline studiate etc. Pentru a păstra informaţii despre repartizările profesorilor pe clase, se va crea alt fişier, Profesor_Clasa, pe baza conţinuturilor fişierelor Profesori şi Clase. Să presupunem că un şef de studii proaspăt angajat creează acest fişier. Dacă informaţia despre un profesor (din fişierul Profesori) este inexactă, atunci ea va apărea eronată şi în tabelul Profesor_Clasa. Eventual, aceeaşi greşeală va fi şi în fişierul Orarul_lecţiilor. Sesizînd-o, şeful de studii va fi nevoit să corecteze pe rînd toate cele trei fişiere. Mult mai simplu ar fi dacă actualizînd fişierul Profesori, automat vor fi actualizate şi toate fişierele care „l-au utilizat”. În acest mod, s-ar asigura integritatea datelor.
În afară de complexitatea actualizărilor, metoda prelucrării datelor prin fişiere inde­pendente are şi alte dezavantaje:
• Prezenţa aceloraşi date în cîteva fişiere independente poate duce la duplicarea datelor, deci şi la consumul mare de memorie.
• Dificultatea obţinerii informaţiilor spontane rezidă din independenţa fişierelor (de exemplu, pentru a obţine lista profesorilor de sex feminin care predau ştiin­ţele exacte în clasa a 10-a, profil real, trebuie prelucrate cel puţin fişierele Profesori, Clase, Discipline).
• Formatele incompatibile de fişiere încetinesc prelucrarea informaţiilor (de exemplu, fişierele generate cu diferite limbaje de programare este posibil să aibă formate diferite, deci va fi necesară o aplicaţie care le va transforma în fişiere cu acelaşi format).
Acestea şi alte probleme pot fi rezolvate dacă se foloseşte o structură de date de tip bază de date.
O bază de date este un ansamblu de informaţii (date), organizate într-un mod special, fapt care facilitează stocarea şi extragerea lor. Informaţiile dintr-o bază de date sînt păstrate sub formă de înregistrări sau de fişiere, între care există legături logice. În afară de depozitul de informaţii, baza de date conţine descrierea lor: tipul, structura, modul de organizare şi relaţiile dintre ele.
Întrebări şi exerciţii
Œ Numiţi tipurile de date studiate. Care dintre ele sînt:
a) tipuri de date elementare;
b)            tipuri de date structurate?
 Selectaţi datele elementare: simbol, număr real, şir de caractere, masiv de numere, element al unei mulţimi, număr întreg, valoarea false, fişier.
Ž Care este domeniul de definiţie al tipului:
a) integer;
b)      char;
c) lit_M declarat astfel type lit_M = ’A’.. ’Z’;
d)      boolean?
 Caracterizaţi structurile de date:
a) mulţime;
b)            masiv;
c) înregistrare;
d)            listă înlănţuită;
e) fişier.
Repere: omogenitate, mod de acces, stabilitate şi timp de utilizare.
 Explicaţi sensul noţiunii bază de date.
‘ Argumentaţi de ce pentru păstrarea şi prelucrarea informaţiei unei companii este mai avantajos utilizarea unei baze de date comparativ cu utilizarea unui sistem de fişiere.
’ Care sînt deosebirile dintre o bază de date şi o structură de date?
6.2. Tipuri de baze de date
După cum vom vedea în capitolul următor, un pas important în elaborarea ba­zelor de date este proiectarea modelului conceptual de date al bazei, care nu depinde de parame­trii fizici ai mediului de păstrare a datelor şi defineşte modul lor de organizare.
Modelul conceptual al unei baze de date reprezintă o descriere generală a bazei de date cu ajutorul limbajului natural, al celui matematic, al diagramelor şi organigramelor, al graficelor şi al altor mijloace înţelese de cei care elaborează baza de date.
Cele mai răspîndite modele conceptuale sînt:
a) ierarhic (sau arborescent);
b) reţea;
c) relaţional.
În funcţie de modelul ei conceptual, baza de date se numeşte ierarhică, în reţea sau relaţională.
Entităţile (colecţiile de date) ale bazei de date ierarhice (hierarhical database) sînt orga­nizate sub formă de noduri la care sînt conectate ramurile unui arbore. Fiecare nod se subor­do­nează cel mult unui nod de nivel ierarhic imediat superior (numit nod-părinte) şi poate fi legat cu niciunul, unul sau cu cîteva noduri de nivel inferior (numite noduri-copii).
Exemplu: Baza de date a adreselor Internet are următorul model ierarhic:
În cazul bazei de date în reţea (network database), entităţile la fel sînt aranjate ierarhic, însă unui nod-copil poate să-i corespundă cîteva noduri-părinte.
Exemplu: Baza de date a unei ramuri industriale poate avea următorul model:
O bază de date relaţională (relational database) are cel mai flexibil model conceptual de organizare a datelor. Parcurgerea entităţilor unei astfel de baze nu este ierarhică.
Modelul relaţional este simplu, dar riguros din punct de vedere matematic. Pentru prima dată acest model a fost propus în 1970 de către savantul Edgar Frank Codd✳.
Baza de date relaţională este formată din tabele, denumite relaţii. Fiecare tabel este format din rînduri şi coloane. Rîndurile se numesc înregistrări de date, iar coloanele – cîmpuri de date. Capul de tabel (sau antetul tabelului) defineşte structura tabelului. Prin crearea unui tabel se subînţelege, de fapt, definirea capului de tabel.
În figura 6.1 este reprezentată o parte din schema conceptuală a unei baze de date relaţionale.
Între tabelele unei baze de date relaţionale există interdependenţe (despre care vom afla mai detaliat în următoarele capitole).
Observaţie: În continuare vom examina doar baze de date relaţionale.
Întrebări şi exerciţii
Œ Descrieţi structura bazelor de date:
a) ierarhice;
b)            în reţea;
c) relaţionale.
 Stabiliţi tipul bazei de date ştiind că:
a) între fiecare două entităţi ale bazei există o legătură;
b)            entităţile bazei sînt noduri ale unui arbore binar;
c) o entitate este legată cu toate celelalte entităţi şi alte legături nu există;
d) informaţiile din bază sînt organizate în zece tabele.
Ž Reprezentaţi schematic un model ierarhic pentru o bază de date cu informaţii despre:
a) un liceu;
b)un magazin de produse alimentare;
c) o bibliotecă.
 Rezolvaţi exerciţiul 3 pentru cazul:
a) modelul reţea;
b)            modelul relaţional.

 Stabiliţi tipul bazei de date a numerelor de telefoane fixe din ţară.