Procedura de limitare a libertății de deplasare prevede izolarea bănuitului, învinuitului, inculpatului de societate în locuința acestuia, cu stabilirea anumitor restricții:
- interzicerea de a ieși din locuință;
- limitarea convorbirilor telefonice, recepționării și expedierii corespondenței și utilizării altor mijloace de comunicare;
- interzicerea comunicării cu anumite persoane.
În Codul de procedură penală al Republicii Moldova (art.188) este stipulat că arestarea la domiciliu se aplică față de persoana bănuită în baza hotărîrii judecătorului de instrucție sau a instanței de judecată, în condițiile care permit aplicarea măsurii preventive sub formă de arest, însă izolarea lui totală nu este rațională din cauza vîrstei, stării sănătății, situației familiale sau altor împrejurări.
Conform legislației din Republica Moldova, persoana arestată la domiciliu poate fi supusă unor obligațiuni și anume:
- de a menține în stare de funcționare mijloacele electronice de control și de a le purta permanent;
- de a răspunde la semnalele de control sau de a emite semnale telefonice de control;
- de a se prezenta personal la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată la timpul fixat.
În caz de nerespectare de către bănuit, învinuit, inculpat a restricțiilor și obligațiilor stabilite de către judecătorul de instrucție sau instanță, arestarea la domiciliu poate fi substituită cu arestarea preventivă de către instanța de judecată din oficiu sau la demersul procurorului.
Sursa: ION GUCEAC, Dicționar Drepturile omului pe înțelesul tuturor, Știința, 2010