 |
| Descarca gratuit |
Deseori suntem în situaţia de a lua diverse hotărâri şi dorim ca ele să fie cât mai adecvate situaţiei: fie că trebuie să alegem între mai multe alternative după ce imi iau bacalaureatul, ce facultate să urmez: de fizică sau de chimiei, fie că trebuie să evaluăm sfaturile, opiniile ce ni le oferă cineva, deoarece, fară nici o îndoială, ele au scopul de a ne influenţa într-o direcţie dorită de locuitori prin crearea unei anumite convingeri sau adoptarea unei anumite atitudini faţă de ideile expuse (Să ştii că nesinceritatea faţă de tine însuţi conduce la laşitate!). Şi nu ar fi o problemă dacă alternativa aleasă ar fi cea mai bună posibil, iar ceea ce ni se propune s-ar face cu bune intenţii (relativ la noi, bineînţeles) şi dacă cel care opinează nu s-ar înşela. Insă, de unde să ştim că lucrurile stau anume aşa?
Prin urmare, dacă nu suntem superficiali în ceea ce facem, ce gândim, ne întrebăm: cum să fiu sigur de adevărul cunoştinţelor obţinute pe o cale mediată (prin raţionare)? Cum pot să-mi dau seama dacă o alegere e făcută reuşit, înainte de a-i vedea urmările? Cum pot întrevedea, dacă nu cumva sunt indus în eroare (cu sau fară intenţie) prin ceea ce mi se inoculează? etc.,etc.
Acel sprijin, acel ajutor pe care îl căutăm, ceea de ce avem nevoie pentru a da răspuns la întrebările de mai sus şi la multe altele de acelaşi gen este gândirea noastră critică, proprie fiecărui individ. Dimensiunea critică a gândirii poate fi dezvoltată doar prin antrenarea capacităţilor de raţionare. Mijlocul forte de realizare a acestui lucru este studiul sistematic al logicii.
Menirea logicii este să contribuie la dezvoltarea aptitudinilor intelectuale, a capacităţilor de a opera cu concepte şi de a face inferenţe, să ofere mijloace şi tehnici formale de analiză a corectitudinii unor raţionamente, definiţii sau clasificări.
Totodată, ar fi o eroare să credem că logica ne învaţă a gândi şi că necunoscând-o nu am putea obţine cunoştinţe mediate adevărate.
Gândirea umană, activitate care se perfecţionează pe parcursul întregii vieţi a individului, întru satisfacerea necesităţilor crescânde ale acestuia, printr-o continuă aplicare. Ea, la fel ca orice altă activitate umană se produce din deprindere. Din deprindere gândim într-un fel anume chiar dacă nu conştientizăm cum gândim, la fel după cum unii deprind a conduce automobilul fară a se întreba cum e posibil ca acesta să se autopropulseze. Necesitatea conştientizării felului în care trebuie să se producă un gând se actualizează o dată cu înţelegerea că anumite eşecuri ale noastre provin din erori ale gândirii (după cum e şi cu automobilul, oprirea căruia la un moment nepotrivit din cauza unei pene banale de motor ne-ar da peste cap programul zilei).
Logica tocmai îşi asumă "modesta" sarcină de a oferi cunoştinţe care ar servi la justa orientare a gândirii, adică nicidecum nu-şi propune a ne învăţa să gândim la general, ci doar să gândim corect.
Atuurile pe care le putem realiza prin studiul logicii - claritatea şi consecutivitatea gândirii; arta de a opera cu expresii încurcate şi polisemantice; dibăcia de a găsi identitatea sensului în expresii diferite; capacitatea de a evidenţia conexiunile dintre mai multe judecăţi şi de a proceda conform lor la conchideri etc. - deşi cultivă dimensiunea critică a gândirii, totuşi nu ne sunt suficiente pentru a ne descurca în toate situaţiile cotidiene or, viaţa noastră colectivă presupune nu numai aplicarea capacităţii de raţionare, ci şi a celei de argumentare. Zilnic împărtăşim idei, căutăm ca cineva să ni le accepte, încercăm să-i convingem; noi înşine acceptăm ideile, opiniile altora, dacă acestea sunt bine argumentate (din punctul nostru de vedere) sau le respingem combătându-le dacă nu ne satisfac sub aspect argumentativ. Din aceste raţiuni, în manualul propus sunt analizate nu numai elemente de logică care ar dezvolta capacităţile de raţionare, de gândire critică, ci şi câteva elemente de teoria argumentării, care vor contribui la creşterea puterii tale de argumentare.
