Agricultura Mondiala
þ Agricultura,
cultivarea pământului pentru a creşte plante a
constituit ramura
principală de la începuturile civilizaţiei. Ea asigură cea mai mare parte a
alimentelor; materiale necesare pentru imbrăcăminte şi alte materii prime pentru
industrii.
þ În urmă cu
10-12 milioane de ani a avut loc o mare revoluţie in
dezvoltarea rasei umane.
Aceasta a reprezentat-o descoperirea faptului că hrana se obţine nu doar prin
strângerea plantelor sălbatice şi vânarea animalelor ci şi prin cultivarea
plantelor din seminţe şi prin creşterea în captivitate a anumitor animale.
AGRICULTURA ZILELOR NOASTRE.
Jumătate
din populaţia globului lucrează in agricultură. Există insă mari diferenţe
intre rolul jucat de agricultura in diferite zone ale planetei.
În tarile aflate in curs de dezvoltare, ca de exemplu
Nepalul, aproximativ 90% din populatie lucrează pământul. Spre deosebire de
acestea, doar aproximativ 2% din populaţia activă se ocupă cu agricultura, in
ţările industrializate ale Marii Britanii şi Statelor Unite. Cu toate acestea,
datorită înaltei eficienţe şi tehnicilor ştiinţifice utilizate, Statele Unite
reprezintă cel mai mare exportator de produse agricole.
În ţările în curs de dezvoltare un mare număr de
oameni lucrează în ferme – ei produc doar necesarul de hrană al familiilor lor,
cu un surplus foarte mic pentru vânzare. În ţările dezvoltate majoritatea
fermelor sunt de tip comercial, unde producţia este vândută pe bani.
Unii oameni din ţările în curs de dezvoltare cum sunt
pigmeii din Africa Centrală şi boşimaşii din deşertul Kalahari mai trăiesc şi
astăzi strângând plante şi vânzând animale sălbatice, cam la fel cum trăiau
strămoşii noştri înainte de apariţia agriculturii.
Unii practică forme simple de agricultură, pastorală,
ca de exemplu transhumanţa nomadă a animalelor, cum ar fi caprine, bovine şi
ovine. Alţii practică desţelenirile numite şi “taie şi arde”. Acest model de
practicare a agriculturii implică curăţarea unei zone de păduri sau păşuni şi
plantarea culturilor vreme de câţiva ani. Dupa “obosirea” solurilor,
cultivatorii trec la o nouă curăţire prin ardere.
Toate aceste metode simple de agricultura implică
deplasări ale populaţiei. Dar mulţi fermieri în ţările în curs de dezvoltare
care practică agricultura doar pentru subzistenţă, duc o viaţă ce implică doar
deplasarea pe suprafeţe mici. În vreme ce agricultura de subzistenţă reprezintă
o activitate importantă in ţările tropicale, agricultura pe plantaţii joacă un
rol vital în economie în mod deosebit în comerţul internaţional. Agricultura pe
plantaţii este o forma intensivă de agricultură comercială, însemnând
cultivarea unei singure culturi pe suprafeţe întinse. Bananele, cafeaua şi
ceaiurile sunt culturi tipice pentru plantaţii.
PROBLEME DE MEDIU.
O altă dificultate căreia trebuie să-i facă faţă
agricultura este aceea că cea mai mare parte a terenurilor parţial agricole era
deja folosită.
Transformarea altor terenuri prin defrişări sau
prin cultivarea pantelor dealurilor, prezintă pericol pentru mediu, incluzând
eroziunea solurilor. De fapt o mare parte a terenurilor arabile cultivate sau a
păşunilor este in pericol.
La începutul anilor ’90 FAO (Food and
Agricultural Organization) a estimat că eroziunea solurilor, salinitatea mare
cauzată de o proastă gestionare a apei pe terenurile irigate şi lipsa umidităţii ar putea afecta
în următorii 35 de ani până la 2.450.000 Km pătraţi de terenuri cultivabile.
O gestionare corectă a terenurilor care să
includă conservarea acestora şi aplicarea ştiinţei şi a tehnologiilor moderne
în agricultură este absolut necesară pentru a face faţă provocărilor secolului
XXI.
