Micul print
"Micul print" de
Antoine de Saint-Exupery este o capodopera a literaturii universale , destinata
atat copiilor cat si adultilor , avand ca teme principale prietenia , dragostea
si frumosul .
Povestitorul este
inca un copil cand se hotaraste sa deseneze un sarpe boa care inghite un
elefant . Mergand la "cei mari" si intrebandu-i daca le este frica de
desenul lui , acestia raspund cu nonsalanta ca nu ar putea sa le fie frica de o
palarie. "Le-am aratat oamenilor mari capodopera mea si i-am intrebat daca
desenul acesta ii sperie ." Baiatul dezamagit , deseneaza un sarpe boa
despicat penttru a face mai inteligibil desenul . Atunci adultii ii spun ca ar
fi mai bine sa lase deoparte serpii boa in favoarea altor lucruri mai importante
. Povestitorul alege prin urmare alta meserie decat aceea de pictor : cea de
pilot .
O defectiune la
motor il obliga pe baiatul devenit acum barbat , sa aterizeze fortat in
desertul african , in una din calatoriile sale . In timp ce incearca sa-si
repare motorul , este surprins de un baietel fermecator care ii cere un desen
cu o oaie . Povestitorul se straduieste sa afle de la baietel de unde vine si
cum a ajuns acolo . Dar acesta nu da nici un raspuns . Singura lui dorinta este sa primeasca
desenul cu oaia . "Bine , dar ... ce cauti aici ? Iar el rosti atunci din
nou incetisor , cerandu-mi parca un lucru din cale-afara de insemnat : - Te rog
... deseneaza-mi o oaie !
Din cuvintele
scapate de copilas , pilotul deduce ca acesta a venit de pe un asteroid de pe
care e plecat pentru a cunoaste lumea . Pe drumul sau a intalnit tot felul de
planete miuscule cu un singur locuitor . Prima era locuita de un rege care
sustinea ca este stapan peste tot universul , a doua de un om de afaceri care
isi petrecea tot timpul numarand stelele care dupa spusele lui ii apartineau .
Pe a treia planeta isi facea veacul un vanitos , iar pe a patra un betivan care
il cufunda pe micul print intr-o adanca amaraciune . Apoi mai inalni un
lamapgiu , singurul care ii lasa o impresie mai placuta , iar in cele din urma
un geograf , care il indemna sa viziteze pamantul , o planeta foarte mare si
populata .
Toti acesti oameni i
se parura baiatului tare neobisnuitit , ei fiind izolati in vanitatile si
egoismul lor si nepasatori la valorile reale . "<< Oamenii mari , de
buna seama , sunt nemaipomenit de ciudati >> , isi spuse el cu neinovatie
."
Ajuns pe pamant ,
incepe sa caute oameni . Vorbeste cu un sarpe , mai incolo cu o floare , dar nu
intalneste nici un om . Dupa un timp da peste o vulpe , cu care se
imprieteneste si din vorbele si povetele careia descopera ca oamenii pot fi
singuri chiar si in multime . Intelge ca are o responsabilitate fata de floarea
naiva si increzuta , dar vulnerabila , pe care a lasat-o acasa . Realizeaza ca
acea floare este unica , deoarece ea are nevoie de el si el de ea . "Devii
raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit . Tu esti raspunzator de
floarea ta ."
Povestitorul este
nevoit sa-l intrerupa pe baietelul cu par de aur din istorisire , deoarece
provizia de apa era terminata , iar el nu isi reparase avionul . Impreuna incep
sa caute o fantana , pe care o gasesc intr-un tarziu si isi potolesc setea .
"Si tot mergand asa , am dat , in revarsatul zorilor , peste fantana
."
Prietenia dintre
print si aviator ii va lega pentru totdeauna , dar copilul trebuie sa se
intoarca acasa , oricat de grea ar fi despartirea . Stelele insa vor avea o cu
totul alta semnificatie pentru pilot din acel moment incepand , deoarece pe una
dintre ele se afla un baietel cu parul auriu si cu un zambet fermecator .
"Si mi-e drag sa ma uit noaptea sa ascult stelele . E ca si cum as asculta
cinci sute de milioane de clopotei ... "
