2. ANGINA PECTORALĂ. Cea mai frecventă
formă de manifestare a cardiopatiei ischemice cronice dureroase. Rar poate apar
şi în alte condiţii decât cardiopatia ischemică: anemia severă, tulburările
rapide de ritm, hipertiroidiile, stenoza sau insuficienţa aortică etc. Simptoame: durere retrosternală ce
apare la efort, iradiază în braţul stâng, la baza gâtului, cedează la repaus şi
Nitroglicerină. Uneori criza dureroasă apare şi la repaus (angor de repaus). În
general, crizele anginoase sunt produse de : efort , emoţii, digestie, defecări
borioase, fumat, medicamente (tiroidă, efedrină). Stimuli provenind din alte
organe (esofag, vezicula biliară, spondiloză vertebrală) se pot însuma cu cei
veniţi de la inimă (angor intricot). Traseul EKG între crize poate arăta
modificări de cardiopatie ischemică sau poate fi normal, în acest caz fiind
utilă proba la efort. Tratament: Eliminarea
factorilor declanşanţi : efortul fizic (mersul repede, alergarea după vehicule),
frigul, prânzurile abundente, emoţiile, surmenajul, constipaţia, alcoolul,
tutunul, cafeaua. Tratamentul medical: a) Nitroglicerina cp. 0,5 mg – 1-2 sublingual
în criza de angină; b) Tratamentul coronarodilatator dintre accesele anginoase:
nitriţi cu acţiune prelungită (Pentalog, Izoket-izodinid) administrare câte ˝
tb. * 3/zi; are acţiune 4-5 ore; blocanţii β adrenergici: Propanolol 40 mg ˝
tb. * 3/zi (numai cu aviz medical având contraindicaţii absolute); blocanţi de
calciu: Nifedipin (Corinfar) 10 mg tb. 3/zi; derivaţi coronarodilatatori
sintetici: Dipiridamol ((Persantin) 0,025 dg. 6/zi, Agozol, 60 mg – 2 cap/zi,
Carbocromen (Intensain, Intercordin) 75 mg dg. 3/zi. Tratamentul chirurgical:
este stabilit în urma coronarografiei şi constă în diverse procedee de
revascularizaţie a miocardului. Terapia naturistă recomandă: climatoterapia în
perioadele de acalmie, la
Tuşnad, Vatra Dornei etc.
3. ARITMIILE. Sunt dereglări ale ritmului normal al inimii fie sub
raportul frecvenţei, fie al regularităţii frecvenţei cardiace, fie din ambele. Cauze: cardiopatie ischemică, leziuni
valvulare, hipertiroidie, insuficienţă respiratorie, dezechilibre
hidroelectrolitice, intoxicaţie cu digitalice, alcool, tutun. Clasificare: 1) Aritmii atriale: a) tahicardia sinusală (frecvenţa inimii –
90-120/min.); b) bradicardia sinusală (frecvenţă sub 60/min.) În ambele este
păstrat focarul normal al impulsurilor cardiace: nodul sinusal; c)
extrasistolele atriale – impulsuri ectopice; d) tahicardia paroxistică atrială
(frecvenţa 140-220/min. regulată); e) fibrilaţia atrială şi flutlerul atrial
(tulburări de ritm neregulate). 2)
Aritmii ventriculare: a) extrasistolele ventriculare; b) tahicardia
paroxistică ventriculare; c) fibrilaţia ventriculară. Tratament – vezi recomandările la: extrasistole, tahicardie,
fibrilaţie.
4. ARTEROSCLEROZA (arthere = terci,
scleros = îngroşare). Este o combinaţie
de modificări ale tunicii interne a arterelor constând în depuneri de grăsimi
ce se însoţesc de o reacţie fibroasă , depuneri de calciu şi progresiv
ulcerarea ateromului. Astfel, se produc stenoze progresive ale arterelor, iar
prin ulcerarea plăcilor eteromatoase este favorizată coagularea = tromboză
(astuparea vaselor). Simptomele sunt
diferite după localizare: coronare, a. cerebrale, aorta cu ramurile sale. Factori de risc: predispoziţia
genetică, hiperlipemia, diabetul, hipertensiunea arterială, tutun, obezitate. Tratament: Dieta: scăderea aportului de
grăsimi de origine animală; din grăsimile ingerate (30% din raţia calorică),
două treimi să fie de origine vegetală. Evitarea zaharurilor ce duc, de
asemenea, la creşterea lipidelor sanguine. Medicaţia hipocolesterolemiantă:
Heparina s.c. acţiune de scurtă surată, Clofibrat, Acid nicotinic (Vit. PP),
dextrotironina etc. Terapia naturistă
recomandă : infuzie de păducel (50 g flori uscate la 1 litru de apă), 3 căni pe
zi: vâsc (15 g
frunze proaspete la 1 litru apă), se bea într-o zi; decoct de anghinare.
5. BLOCUL DE RAMURĂ STÂNGĂ ŞI DREAPTĂ. Este o tulburare
de conducere caracterizată prin întârzierea stimulului inimii la nivelul
ramurilor sale din ventriculi: când conducerea este întârziată în ventriculul
drept se produce blocul de ramură drept, iar în ventriculul stâng – blocul de
ramură stâng. Cauze: cel drept poate
fi congenital fără semnificaţie patologică; ambele pot apărea în: cardiopatie
ischemică, hipertensiune arterială, cord pulmonar, intoxicaţii cu digitală,
chinină, infecţie reumatică etc. Diagnosticul
este numai electrocardiografic, blocurile de ramură nu au simptoame
clinice. Tratament: nu există un
tratament al blocului de ramură; prezenţa lui atrage atenţia asupra cauzelor ce
l-au produs, deci conduita este după caz – coronarodilatatorie, tratament
antiinfecţios, înlăturarea medicaţiei incriminate.
6. BLOCUL SINOATRIAL ŞI ATRIOVENTRICULAR. Blocul
sinoatrial reprezintă o tulburare de conducere provocată fie de absenţa
stimulului sinusal, fie de blocarea lui la trecerea spre atriu. Blocul
atrioventricular reprezintă o tulburare în propagarea unui stimul sinoatrial
către ventricul, astfel neavând loc contracţia inimii la acel moment. Cauze: cardiopatia ischemică,
cardiomiopatii diverse, intoxicaţia digitalică, reflexe vagale pornite din
iritaţia organelor interne. Simptoame: ritm
cardiac rar, regulat sau cu pauze. Sincopele Adams-Stockes (pierderea conştiinţei)
sunt provocate de scăderea frecvenţei cardiace sub 20/min. Tratament: etiologie şi înlăturare a cauzelor. Tratament
simptomatic: se impune la frecvenţa sub 40/min. : Isuprel 10 mg la 3-6 h,
atropină 0,5-1 mg. Stimulatorii electrici artificiali endocardici (pacemaker)
reprezintă singura soluţie terapeutică de durată.
7. CARDIOPATIA ISCHEMICĂ CRONICĂ DUREROASĂ. Este forma
clinică a cardiopatiei ischemice cronice care se manifestă prin crize dureroase
cu particularităţi specifice. În această categorie sunt cuprinse : a) angorul
pectoral (angina de piept); b) sindromul intermediar; c) infarctul miocardic.
Clasificarea actuală nu mai recunoaşte drept entitate "sindromul
intermediar" sau "preinfarctul" ; formele clinice cuprinse în
această categorie fiind cunoscute ca "angor instabil" în care sunt
incluse: 1) angorul de "novo", prima criză de anginoasă prezentată de
un bolnav şi care are evoluţie imprevizibilă; 2) "angorul agravant" –
crizele anginoase care apar la eforturi din ce în ce mai mici, la un bolnav
cunoscut coronarian; 3) "angorul de repaus" - crizele anginoase apar în afara oricărui efort,
uneori noaptea. Tratament: vezi
angina pectorală, infarctul miocardic.
8. CARDIOPATIA ISCHEMICĂ CRONICĂ NEDUREROASĂ. Suferinţă cardiacă
secundară reducerii debitului sanguin coronarian. Miocardul este vascularizat
prin cele două artere coronare, primele ramuri ale aortei şi se situează
alături de rinichi şi creier printre organele cele mai irigate din organism.
Termenul de cardiopatie ischemică exprimă faptul că debitul coronarian este
destul de redus pentru a produce simptoame sau semne de suferinţă cardiacă.
Boala cea mai frecventă a arterelor coronare este arteroscleroza, rar este
incriminat luesul, tumoră ce comprimă o arteră coronară, stenoză aorică.
Termeni similari pentru cardiopatia ischemică cronică nedureroasă sunt:
cardiopatie coronariană, arteroscleroză coronariană, miocardoscleroză,
insuficienţă coronariană. Terapia
naturistă recomandă: coada şoricelului, în general se beau 2 căni din ceai
pe zi, tinctură de arnică montană, 10 picături dimineaţa. Factorii naturali,
climat protector, sedativ, bogat în oxigen, viaţă echilibrată. Simptoame: după cum este denumită,
această formă a cardiopatiei ischemice nu produce acuze clinice dureroase. Ea
poate avea mai multe forme de manifestare: a) asimptomatică clinic, singurul
semn fiind modificările ischemice vizibile pe traseul EKG; b) tulburările de
ritm şi de conducere (blocul atrioventricular, blocurile de ramură drept şi stâng);
c) insuficienţa cardiacă cronică; d) insuficienţa ventriculară stângă (edemul
pulmonar); e) sincope; f) moartea subită. Evoluţia şi gravitatea cardiopatiilor
depinde de localizarea stenozelor provocate de procesul arterosclerotic, de numărul
acestora şi dezvoltarea unei circulaţii colaterale. Tratament: vezi angina pectorală şi arteroscleroză. Terapia naturistă recomandă: ceaiuri:
cardiosedative, antiasmatice, calmant împotriva tulburărilor cardiace, sedativ,
produs de Plafar, din care nu lipsesc plantele talpa gâştii, coada racului,
frunze de roiniţă, rădăcini de valeriană.
9. CORDUL PULMONAR CRONIC. Afecţiune
caracterizată prin suferinţa părţii drepte a inimii datorită bolilor pulmonare.
Acestea duc la creşterea presiunii în artera pulmonară ce constituie un
obstacol în faţa inimii drepte. Se produce astfel, într-un prim stadiu,
hipertrofia inimii drepte, apoi insuficienţa cardiacă dreaptă. Simptoame: cele ale bolii pulmonare:
tuse, lipsă de aer, apare apoi cianoza (învineţirea) buzelor şi extremităţilor,
edeme (umflături) ale membrelor inferioare, ficat mărit, dureros. Tratament: a) tratamentul afecţiunii
pulmonare: bronhodilatatoare, combaterea infecţiilor respiratorii,
administrarea de oxigen; b) tratamentul insuficienţei cardiace drepte: dietă
fără sare; tonicardiace: Digoxin 250 mg 1 tb/zi – 5 zile pe săptămână;
diuretice; Furantril 40 mg 1 tb de două ori pe săptămână; sângerare la
hematocrit peste 55%.
10. INFARCTUL MIOCARDIC. Reprezintă o
necroză a miocardului datorită unei opriri a circulaţiei sângelui în arterele
coronare produsă prin: a) tromboză primară dezvoltată pe o placă arteroscleroasă;
b) hemoragii ale intimei, cu ruptură a acestuia şi tromboză secundată; c)
hematom prin hemoragie în peretele vascular, urmat de ocluzia vasului. Cauze: cea mai frecventă este
arteroscleroza coronariană, foarte rar apare în coronarite infecţioase sau
colagenotice, ca şi după embolii, şoc, sau după hemoragii. Simptoame: durere intensă retrosternală cu iradiere în braţe, care
nu cedează la repaus şi nitroglicerină, însoţită de paloare, transpiraţii reci
şi după caz, de simptome specifice complicaţiilor infarctului. Complicaţiile imediate
sunt: edemul pulmonar acut, tulburările de ritm şi de conducere, embolia în
circulaţia sistemică, şoc cardiogen, moarte subită. Complicaţii tardive:
anevrism cardiac, insuficienţa cardiacă, rupturi ale inimii, sindrom
postinfarct. Diagnostic:
electrocardiograme şi semne biologice: creşterea transaminazei şi a altor
enzime ca CPK, LDH, leucocitoză, creşterea fibrinogenului, a VHS, a glicemiei. Tratament: - repaus absolut la pat în
secţia de terapie coronariană intensivă circa 6-8 zile; apoi mişcări active ale
gambelor, ridicare la marginea patului, apoi în fotoliu, astfel încât în 3 săptămâni
bolnavul să se poată mobiliza prin încăpere şi la grupul sanitar. Medicaţie:
sedarea durerii cu Mialgin în diluţii, Algocalmin, sedative uşoare.
Oxigenoterapia: 4 l/min. Vasodilatatoare coronariene: se foloseşte
Nitroglicerina fiole 10 mg în perfuzie, Carbocromen (Intensain), Persantin,
Miofilin. Se mai folosesc per os Pentalong, Izoket, Nifedipina. Tonicardicele:
în complicaţii (insuficienţa cardiacă) cu prudenţă Cedilanid, fiind preferat
Dopamina sau Dobutamina. Antiaritmice: Xilina i. Musc. Sau per os şi alte
antiaritmice după caz Heparina şi apoi Trombostopul (anticoagulante) la cumulul
factorilor de risc.
11. INSUFICIENŢA CARDIACĂ. Insuficienţa cardiacă stângă: reprezintă
insuficienţa pompei ventriculului stâng, având drept cauză cardiopatia
ischemică nedureroasă sau dureroasă, inclusiv infarctul de miocard, hipertensiunea
arterială, boli valvulare aortice (insuficienţa sau stenoza aortică). Simptoame: dispnee la effort apoi şi la
repaus, edem pulmonar acut, tahicardie şi alte tulburări de ritm, dureri
precordiale. Insuficienţa cardiacă
dreaptă: reprezintă insuficienţa cordului drept, având drept cauză
principală o boală pulmonară (deci identificându-se cu cordul pulmonar cronic). Simptome: edeme ale membrelor
inferioare, congestia dureroasă a ficatului, cianoză a extremităţilor (învineţire),
scăderea cantităţii de urină (oliguria).
Insuficienţa cardiacă congestivă globală – asociază cauzele şi simptoamele
insuficienţei cardiace stângi şi drepte, fiind insuficienţa întregului cord. Tratament: condiţii de viaţă – repausul
relativ sau absolut cu pensionare. Dietă: hiposodată – sunt permise 2-3 g sare/zi, mese cantitativ
reduse, alcoolul şi fumatul sunt interzise. Medicaţia: a) Tahicardiacele reprezintă medicaţia de bază:
Cedilanid (Lanatosid) fiole i. Venos pentru urgenţe şi pentru tratament de întreţinere;
Digoxin tablete 0,250 mg 1 tb/zi 5 zile pe săptămână cu 2 zile pauză (sâmbăta
şi duminica). Lanatosid tablete 0,250 mg are eficacitate mai redusă prin
absorbţia slabă; b) Diuretice: Furantril (40 mg 1 tb., de două ori pe săptămână)
(sau Nefrix 25 mg).; c) Tratament coronarodilatator: Dipiridamol, Intercordin,
Pentalong, Izoket, Nifedipina; d) Tratament anticoagulant: în insuficienţele
cardiace greu reductibile cu risc de tromboză: Heparina şi apoi Trombostop ca
tratament de întreţinere; e) Vasodilatatoare: Hipopresol, Nitroglicerina,
Minoxidil, Pentalong, Captopril. Terapia
naturistă recomandă: infuzie de frunze de mesteacăn, urzică, pătlagină,
fag; pastă de dovleac fiert, suc de dovleac fiert, de roşii; ceai diuretic de
ceapă şi miere.
12. MIOCARDITE. Reprezintă afectări inflamatorii sau degenerative ale muşchiului
inimii (miocardul) produse de cauze diverse, altele decât cardiopatia ischemică.
Cauze: a) idiopatice (necunoscute)
generând Cardiomiopatia idiopatică: obstructivă, restrictivă sau congestivă; b)
cauze infecţioase: miocardite virale, rickettsiene, cu protozoare, micotice,
bacteriene (bacil difteric, streptococ, pneumococ); c) toxice: medicamente ca
citostatice, antidepresive, sulfamide; alcoolul (miocardita alcoolică); d)
cauze metabolice: carenţe alimentare, deficit de vitamine din grupa B,
dezechilibre electrolitice (hipopotasemie), endocrinopatii (mixedeme,
hipertiroidie), obezitatea, hemocromatoze (excesul de fier); amiloidoza; e)
boli de colagen: lupus eritematos diseminat, sclerodermie, poliartrită nodoasă;
f) cauze genetice: boli neuromusculare degenerative; g) miocardite post-partum
(după naştere). Tratament: înlăturarea
cauzei şi tratamentul insuficienţei cardiace.
