Pensionarea la vârstnici pune probleme psihologice de care trebuie sa
se tina seama.Este vorba de o schimbare brusca a rolului social.Munca
salariata,chiar ca subordonat,da aparenta de apartenenta,securitate si
forta,elemente care se pierd brusc dupa pensionare.Se descriu trei faze prin
care trece individul pensionat:
-Imediat dupa pensionare individul are un
sentiment de frustrare si o stare de insecuritate.Este perioada de
stres,favorabila trezirii tulburarilor nevrotice.
-Urmeaza apoi o faza de neliniste si de
cautare a unui nou -rol social-,a unui rol psihologic.
-A treia faza (intre 6-12 luni) este faza
de stabilizare,in care individul accepta rolul pe care si l-a ales.
Adaptarea nu se termina totusi asa de
usor,fiind de fapt o lunga perioada de crize urmate de noi perioade de
adaptare.
Persoanele
pensionabile se pot imparti in trei
grupe:
-Subiecti autoimunizati fata de diferitele
modificari ale vietii si care pe baza experientei proprii sunt capabili a
mentine o "orientare productiva" a existentei lor.
-Subiecti care ramân dependenti de
suporturile culturale si care mentin dificil aparenta unei activitati,in
desacord cu sterilitatea lor interioara si care adopta foarte greu noul lor
rol.
-Subiecti care nu au suport cultural si
psihologic si care se deterioreaza rapid dupa pensionare.
Pensionarul se adapteaza la noul sau rol
numai când poate face diferente intre rolul sau anterior si personalitatea sa
actuala. In ceea ce priveste adaptarea exista o serie de conditii de adaptare
la pensionare:
1.Mentinera unei activitati,sentimentul de
inutilitate favorizând deteriorarea.Nu atât productivitatea activitatii ci mai
ales factorul de utilitate este important.
2.Activitatea trebuie sa aiba o utilitate
sociala.Nu "rolul de a avea rol" este important,ci aprecierea sociala
a muncii este mai importanta .
3.Intelegerea cu sotul sau sotia poate
conditiona reusita sau esecul pensionarii.
4.Egocentrismul creeaza o desvoltare
crescuta a interesului pentru propria persoana si el constiuie pentru pensionar
o adaptare necesara.Pensionarul isi poate astfel realiza acuma dorintele pe
care pâna la pensionare nu le-a putut realiza.
5.Existenta unui plan idealist poate sa
aiba la aceasta vârsta semnificatie pentru a depasi elementul frustrant care
este pensionarea.Pensionarea apare astfel nu ca o pierdere ci ca o oportunitate
pentru realizarea unor scopuri inalte (activitate sociala,de exemplu,in folosul
colectivitatii).
6.Aparenta de eliberare pe care
pensionarea o da fata de multiplele nerealizari sau tensiuni din timpul
activitatii salariate.
7.Factorul economic are de asemenea mare
importanta, numerosi pensionari daca au o pensie suficienta de mare putând
astfel fi satisfacuti de soarta lor.
O deosebita importanta pentru a preveni
reactii psihice prea violente la pensionari o constituie modul in care si-au
pregatit anterior pensionarea (82% dintre pensionari nu sunt pregatiti pentru
pensionare).Se vorbeste,de asemenea in
acest caz de pensionarea progresiva (desactivarea sa se faca treptat).In acest
fel starile de anxietate si frustrare vor avea o intensitate mai mica.
O serie de probleme sunt puse de asemenea
de starea sanatatii persoanei pensionate.Pensionarea nu influenteaza
sanatatea,ba chiar poate avea efecte pozitive.La femei fenomenele aparute dupa
pensionare sunt mai putin importante.Adesea femeile cauta o iesire la pensie
mai precoce,uneori cautând sa obtina pensionarea din motive de sanatate.
Tot in scopul profilaxiei tulburarilor psihologice legate de pensionare
sunt enumerate de asemenea factori ca:lupta contra singuratatii,organizarea
unei vieti mai active,grija pentru igiena,corectarea deficientelor sensoriale,
organizarea unor servicii de sanatate mintala pentru batrâni etc.
