Cireșul și Vișinul
 |
| P.S. Adaug poze și cînd se coc:) |
Denumiri știinţifice: Cerasus avium (Cireșul); Prunus
cerasus (Vișinul).
Prezentare. Atât cireșul, cât și vișinul – pomi fructiferi
binecunoscuţi – fac parte din
aceeași familie de plante – rozaceele. Cireșul poate ajunge
până la 12 metri înălţime, în
timp ce vișinul rar trece de 10 metri.
Pentru uz medicinal se recoltează codiţele de vișine și de
cireșe, din care se
prepară un decoct.
Substanţe active importante: derivaţi flavonici, tanin și
mai ales săruri de
potasiu.
Întrebuinţări.
Decoctul de codiţe de vișin sau de cireș (sau în amestec) este
bun pentru
tratamente în bolile de rinichi, fiind, totodată, un diuretic activ. Acest ceai
este
recomandat pentru reglarea activităţii intestinale. De asemenea, este indicat și
în
afecţiuni
cum ar fi diareea, pielita, pielonefrita, cistita. Ceaiul de codiţe de vișin și
de
cireș poate
fi consumat, însă, nu numai pentru a ameliora o afecţiune sau alta, ci și
pentru menţinerea
unei stări generale bune.
Efecte
medicinale, desigur nu de amploarea celor pe care le au codiţele, au și
fructele ca
atare, precum și sâmburii de vișine și cireșe.
Înrudit cu
vișinul comun, vișinul turcesc sau mahalebul face și el parte din familia
rozaceelor.
Valoare are nu numai lemnul său, ci și frunzele, care sunt folosite drept
condiment (au o aromă puternică, deosebită), cu bune efecte în
sistemul digestiv.
