Denumire știinţifică: Angelica archangelica.
Denumire
populară: angelină, iarba îngerilor, buciniș.
Prezentare.
Angelica este o plantă erbacee aromatică. Face parte din familia
umbeliferelor.
La maturitate poate avea înălţimi cuprinse între 50 cm și 1,5 metri.
Frunzele
acestei plante sunt mari, penate, iar florile alb-verzui. Folositoare în aplicaţii
medicinale
este planta în întregul ei, dar rădăcina și seminţele au cea mai mare valoare
medicinală.
Din aceste părţi se prepară infuzie, tinctură, praf de rădăcină, vin tonic,
cremă.
Substanţe
active importante: terpene, rășini.
Întrebuinţări.
Două domenii sunt de mare importanţă în ceea ce privește utilizarea
medicinală
a acestei plante: apără de boli contagioase și este un antidot străvechi
împotriva
otrăvirilor cu beladonă (mătrăgună), cucută, brândușă de toamnă. Preparatul
de angelică
este un bun tonic digestiv, fiind cunoscut, de asemenea, ca antispasmodic,
carminativ,
sudorific, diuretic, expectorant.
Afecţiuni în
care se pot utiliza preparatele de angelică: tuberculoză, afecţiuni
respiratorii,
tulburări menstruale, rahitism, lipsă de poftă de mâncare, reumatism. Cu
preparate
de angelică se combat starea de sfârșeală, starea de oboseală generală,
lipsa de
poftă de viaţă, slăbiciunea fizică și chiar scorbutul.
Cândva,
angelica era socotită plantă-minune, rădăcina ei fiind numită Rădăcina
Sfântului
Spirit. Există fel de fel de legende și chiar adevăruri despre această plantă
care, se
spunea cândva, îi reîntoarce pe om din drumul său spre moarte și-l readuce
pe calea
cea luminoasă a vieţii.
Angelica (Angelica
archangelica) este o plantă ocrotită de lege.
