Denumirea știinţifică:
Vaccinium myrtillus.
Denumiri
populare: pomușoare, coacăze, afine, afine de munte.
Prezentare.
Afinul este un arbust bogat ramificat, ramurile sale având, în
permanenţă,
culoarea verde. Face parte din familia ericaceelor. Se prezintă ca un
arbust
scund, înălţimea sa fiind de numai 50 cm . Frunzele sunt oval-alungite, iar florile
au culoarea
roz-palid, dezvoltându-se în mai-iunie. Fructele sunt de culoare neagră,
sau ceva
mai deschis – spre grena, cu o nuanţă de albăstrui-metalizat. Afinul crește pe
munte, de
la circa 800 de metri în sus, până spre golurile alpine.
Pentru uz
medicinal se culeg frunzele și fructele. Din frunze
din fructe
se prepară decoct sau se macerează. Mai nou, valoare medicinală au și
rădăcinile
de afin, din care se prepară un decoct. Alt preparat obţinut din afin este
tinctura.
Substanţe
active importante care se găsesc în fructele, dar mai ales în frunzele
de afin:
tanin, mirtilină, neomirtilină. Datorită mirtilinei și neomirtilinei, afinul
poate fi
considerat
o sursă excepţională de insulina – insulina vegetală. Taninul se găsește
nu numai în
frunze, ci și în fructe. Fructele conţin pectine, zaharuri, provitamina A,
acizi,
vitamina C.
Întrebuinţări.
În tratamente naturiste, dar și pentru consum în gospodărie.
Pentru
tratamente se utilizează mai ales frunzele, dar nu sunt de neglijat nici
fructele.
Acrișoare,
afinele sunt plăcute la gust, și pot fi consumate ca orice fruct. Frunzele
de afin se
remarcă printr-o importantă acţiune bacteriostatică și sunt considerate
a fi
principalul agent terapeutic din structura acestei plante. Atât frunzele, cât și
fructele de
afin au acţiune astringentă și contribuie la reducerea zahărului din sânge
(diabet).
De altfel, afinul este cunoscut ca un însoţitor benefic în tratamentele privind
diabetul.
Afinul este, totodată, și un activ agent antidiareic, diuretic, dezinfectant
intern,
antihemoragic. Specialiștii afirmă că tratamentul cu ceaiuri de afin contribuie
la
creșterea
acuităţii vizuale, mai ales pe timp de noapte. Preparatele din această plantă
au efecte
pozitive și în enterocolite, gută, afecţiuni reumatice, tulburări ale circulaţiei
sângelui,
coronarită, sechele de infarct, faringite, stomatite. Produsul principal pentru
tratament
este ceaiul, ceaiul de frunze, folosit – la nevoie – și în combinaţie cu alte
plante
medicinale. S-au observat efecte pozitive și în utilizarea afinului sub formă
de
unguent, în
micoze.
Din
fructele de afin, cu zahăr, alcool și alţi ingredienţi, inclusiv miere, se
prepară
o băutură
alcoolică de casă – afinata. De asemenea, tot pe bază de alcool și afine
se prepară
lichiorul de afine. Cei inventivi prepară chiar și vin de afine. În ceea ce
privește
utilizarea fructului de afin în bucătărie, au fost identificate cel puţin 10 reţete
alimentare
pe bază de fructe de afin.
Afecţiunea în
care afinul are o mare importantă medicinală este, desigur, diabetul.
De
asemenea, trebuie reţinută și influenţa afinului în sporirea acuităţii vizuale,
mai
ales când
lumina este redusă sau chiar noaptea.
În condiţiile
vieţii moderne, valoarea economică a afinelor crește, fiind considerate
un aliment ecologic.
