Poluarea mediului inconjurator

                                               POLUAREA MEDIULUI INCONJURATOR

Degradarea mediului sau poluarea cuprinde alterarea calitatilor mediului inconjurator, pâna la starea de incompatibilitate cu desfasurarea normala a procesului metabolic  din organismele         vii.
       Orice material sau substanta introdusa artificial in biosfera, sau care exista in conditii naturale si provoaca modificari negative ale calitatii mediului, este un poluant. Printre factorii poluanti citam: substante radioactive, chimice (DDT, Pb, Cd, Hg), reziduri petroliere industriale si de alta natura, care altereaza calitatea apelor, rezidurile canalelor de scurgere, diverse reziduri organice, detergenti sintetici, provenite din activitatea casnica si industriala, apoi utilizarea pesticidelor remanente, organoclorate, "smogul", folosirea irationala a ingrasamintelor chimice cu imprastierea pe sol a rezidurilor menajere, de origine animala in cantitati excesive si stropirea plantelor cu ape reziduale, impurificate, provenite de la          diverse        indrustrii.
            Problema ocrotirii naturii preocupa toate statele lumii.  Dintre obiectivele ocrotirii naturii fac parte: utilizarea rationala, conservarea si refacerea resurselor naturale, prevenirea poluarii mediului, conservarea speciilor rare, pesteri, declarate ca monumente naturale, ocrotirea ecosistemelor naturale, care are si un mijloc de recreiere si tonificare a energiei fizice si spirituale a omului.

                      

                              POLUAREA APEI

          Spalarea rezidurilor depozitate pe sol datorita precipitatiilor drept in râuri. Mari cantitati de reziduri fecaloid-menajere din orasele canalizate se revarsa in apele curgatoare. Detergentii sintetici, insecticidele altereaza calitatea apei, afectând, pâna la urma, si fauna acvatica. Substantele chimice nocive se pot infiltra in sol, ajungând pâna la pânza de apa subterana. Poluarea apei marilor si oceanelor se face prin varsarea pacurei de pe nave maritime (1l de petrol compromite 2 ml.  de   apa).                               
          In bazinele de oxidare, numite si bazine biologice (naturale sau artificiale), activitatea bacteriilor si algelor se interconditioneaza. Sub actiunea bacteriilor aerobe, substantele organice complexe se descompun in CO2, H2O, NH3 etc. Produsele obtinute vor fi utilizate de catre alge in procesul de fotosinteza. Oxigenul eliberat este preluat de bacteriile aerobe pentru oxidarea altor substante organice complexe din bazin.

POLUAREA  AERULUI

Pentru a preveni poluarea aerului atmosferic citam:

·        Dotarea marilor intreprinderi industriale, a exploatarilor miniere subterane cu dispozitive, care epureaza si neutralizeaza substantele poluante (exhaustoare cu filtre etc.);

·        Amplasarea noilor obiective industriale in afara zonelor de locuit;
Pentru controlul tehnic al vehiculelor, serviciul de circulatie dispune de analizatoare de gaze, filmetru si sonometru;

·        Amplasarea in locuri speciale a rampelor de gunoi si transportul acestuia cu autovehicule inchise;

·        Realizarea unei perdele vegetale de protectie, in jurul unor intreprinderi industriale, raspunzatoare de poluarea aerului atmosferic;

·        Plantarea de arbori si arbusti, extinderea parcurilor etc.;

·        Suprainaltarea cosurilor, la unitatile care genereaza mari cantitati de fum si gaze etc.

          Impotriva poluarii aerului de catre autovehicule se preconizeaza: folosirea turbinelor cu gaz, a unui combustibil combinat (benzina         si gaz nepoluant) si       extinderea automobilului  electric. 
         Se estimeaza ca in mari si oceane, diversate, anual, circa 5 mln. tone de titei, iar o tona se raspândeste pe o suprafata de minimum 12 km2. In aceste conditii, pelicula de hidrocarburi afecteaza procesul de evaporare, având consecinte directe asupra climei, acesta constituind una dintre cauzele majore, care determina seceta in anumite zone.

POLUAREA SOLULUI

Cauzele, care pot determina degradarea solului, sunt:

·        Exploatarea nerationala, prin monoculturi, epuizeaza solul;

·        Folosirea incorecta a ingrasamintelor chimice, a pesticidelor si erbicidelor afecteaza masa organica din sol, ii altereaza structura etc.;

·        Toti factorii poluanti din apa, atmosfera, ajungând in sol, modifica mecanismele interne, fertilitatea solului;

·        Lipsa unor lucrari de combaterea eroziunii solului;

·        Folosirea nerationala a irigatiilor duce la degradarea solului;

·        Taierea padurilor;

·        Aruncarea pe sol a unor reziduuri industriale, ce contin substante toxice (Hg, Pb).

Pentru a preveni poluarea solului, citam:

·        Studierea fiecarui tip de sol;

·        Folosirea rationala a irigatiilor, pesticidelor nepoluante, erbicidelor selectionate;

·        Utilizarea ingrasamintelor specifice in cantitati adecvate;

·        Efectuarea unor lucrari de prevenire si combatere a eroziunii;

·        Combaterea alunecarilor de teren, indiguiri, regularizari pe maluri;

·        Plantarea perdelelor verzi, care absorb unii poluanti.

     Pamantul este casa noastra. Daca noi nu o vom proteja,nu va mai fi timp si viata nu va mai exista. Omul si societatea umana fac parte integranta  din biosfera si depind strans de resursele ei.Proctectia biosferei este de o importanta cpitala pentru umanitate.

Metalele

                                            Metale

   Cu aproximativ doua sute de ani in urma, Lomonosov,in lucrarea sa “Bazele metalurgiei si arta mineritului” definea metalele astfel: “ Metalele sunt corpuri stralucitoare care se pot ciocani “

            Intr-un lexicon german publicat in 1897 metalele erau caracterizate dupa cum urmeaza: “ Acele elemente care sunt bune conducatoare de caldura si electricitate, poseda luciu metallic, sunt netransparente in anumite proportii in grosime”.

            Pe baza cunostintelor capatate pana in prezent, metalele pot fi definite ca elemente chimice cu structura cristalina care, spre deosebire de nemetale, prezinta proprietati fizico – chimice, mecanice si tehnologice.

 Proprietati fizico – chimice

-          culoare – variaza de la cenusiu inchis la alb stralucitor ( exceptie face aurul si cuprul cu aliajele lor care sunt de culoare galbena si roscata)

-          luciu metallic

-          densitatea – de la 530 kg/mc ( litiu)   la   22 500 kg/mc (osmiul)

-          Fuzibilitatea – proprietatea metalelor de ase topi

-          Dilatarea termica

-          Conductibilitatea termica

-          Conductibilitatea electrica

-          Magnetismul – proprietatea de a fi atras ( diamagnetice ) sau respins (paramagnetice) intr-un camp magnetic; fierul, cobaltul si nichelul sunt feromagnetice ( isi pastreaza magnetizarea)

-          Rezistanta la coroziune

-          Starea de agregare – toate metalele se afla in stare solida la temperatura ambianta cu exceptia mercurului care este lichid 

Proprietati mecanice

-          plasticitatea

-          elasticitatea

-          rezistenta la rupere (rezistenta mecanica)

-          duritatea

-          rezistenta la soc 

Proprietati tehnologice

-          capacitatea de turnare

-          maleabilitatea (proprietatea de a fi tras in foi foarte subtiri )

-          ductibilitatea ( prprietatea de a fi tras in fire subtiri prin trefilare )

-          deformarea al cald

-          sudabilitatea

-          prelucrabilitatea prin aschiere ( strunjire, gaurire, frezare, etc. – operatii in urma carora rezulta aschii).

 Fierul si otelul 

Fierul si principalul sau aliaj,otelul, sunt cele mai larg folosite metaleFierul este metalul cel mai raspandit pe Pamant si, in afara de aluminiu, este cel mai abundent in scoarta terestra. Principalele minereuri de fier sunt:hematitul, magnetitul (magnetul natural), sideritul, taconitul si piritaMajoritatea zacamintelor de fier se afla aproape de suprafata Pamantului, astfel ca se pot extrage destul de usor, prin exploatare in cariera sau prin exploatare miniera la suprafata. Fierul se obtine din minereuri prin incalzirea acestora cu carbon , in forma de cocs. Se adauga calcar la amestec pentru a ajuta la indepartarea impuritatilor cu continut de siliciu, precum nisipul si argila. Materialele adaugate pentru a indeparta impuritatile se numesc fondanti.

            In procesele mai vechi, amestecul de minereu, cocs si calcar formeaza sarja, sau incarcatura, care se incarca in capatul de sus al furnalului. Acesta este un turn inalt de otel, captusit cu caramizi termorezistente. Dar in sistemele moderne, amestecul de minereu de fier,cocs si calcar este intai prajit pentru a produce un material numit sinter. Prajirea scoate impuritatile, precum apa, dioxidul de carbon si arsenicul,astfel sinterul are un continut relativ mare de fier. O cantitate de minereu netratat se amesteca cu sinterul pentru a forma sarja furnalului.

            Fierul poate fi turnat in lingouri mari, numite blocuri, sau poate fi transportat in forma topita la otelarie.

            Fierul produs se numeste fier bazic. Dupa turnare, fierul basic este dur,friabil si greu de prelucrat.Se numeste si fonta alba de turnatorie.

            In cazul in care continutul de calcar al sarjei este ridicat se obtine fonta cenusie de turnatorie. Aceasta are o larga utilizar in turnarea de masini.

            Otelul este un aliaj de fier si carbon, dar obtinerea otelului nu se realizeaza prin simpla adaugare a carbonului in fier. Otelul contine o proportie foarte mica de carbon- mult mai mica decat fonta de turnatorie.

            Producerea otelului implica indepartarea carbonului si altor impuritati din fier, si adaugarea ulterioara a unor cantitati exacte de carbon si alte metale, precum cromul, manganul, nichelul si vanadiul. Carbonul confera otelului capacitatea de a se intari prin tratare termica, iar alte metale se adauga pentru a ii spori calitatile, cum ar fi duritatea, maleabilitatea, rezistenta la coroziune si termorezistenta.

Metale neferoase

        

         Metale care nu contin fier se numesc metale neferoase. Acest grup include aproximativ 70 de elemente, de la aluminiu- metalul cel mai raspandit in scoarta terestra – pana la elementele artificiale cum este plutoniul, care nu se gaseste niciodata in natura.

            In industrie, cele mai importante metale neferoase sunt aluminiul, cuprul, zincul, plumbul, staniul si nichelul. Metalele pretioase aur, platina si argint au, pe langa rolul lor decorative si comercial, multe utilizari industriale importante.  

                        Aluminiul

Aluminiu este metalul cel mai raspandit din scoarta terestra,dar o mare parte din el nu poate fi extrasa economic. Aluminiul este un metal ce reactioneaza usor cu alte substante,de aceea nu se gaseste niciodata singur in stare “libera”.Majoritatea aluminiului este combinata chimic cu elemente de care nu poate fi separat cu usurinta. Argila contine aproximativ 25% aluminiu in greutate, metalul fiind combinat cu siliciu si oxigen in compusi ce se numesc silicati de aluminiu. Totusi extractia aluminiului din argila este mult prea costisitoare pentru a fi interesanta comercial.

Principalul minereu din care se extrage aluminiu este bauxita care este bogata in alumina hidratata – oxid de aluminiu  combinat cu apa

Produse din aluminiu:piese usoare pentru aeronave, cabluri pentru retele electrice, tocuri de fereastrasi panele de protectie pentru cladiri, ustensile, folii pentru gatit, metalizarea sticlei pentru obtinerea oglinzilor, vopsele de aluminiu, etc.

Cuprul

Cuprul a fost unul dintre primele metale folosite, deoarece cantitati mici din el apar in unele locuri in stare libera. Principalele minereuri ale cuprului sunt: calcozina, calcopirita sau criscolul, cupritul si malachitul si azuritul.

 Cuprul este folosit la fabricare conductelor de gaz si apa, a materialelor pentru acoperisuri, a ustensilelor si a unor obiecte ornamentale. Deoarece cuprul este un bun conducator de caldura, se utilizeaza la boilere si alte dispozitive ce implica transferul de caldura.Cuprul mai pur este utilizat pentru aplicatiile electrice

Plumbul

Plumbul era cunoscut de vechii egipteni, dar primii utilizatori pe scara larga ai acestui metal  au fost romanii, care l-au folosit la fabricare conductelor de apa. Principala sursa de plumb este galena (sulfura de plumb).

Mai demult ,plumbul era folosit in principal la plumbuire si la acoperisuri, dar in aceste aplicatii a  fost inlocuit de materiale mai usoare. Cantitati mari de plumb se folosesc la fabricarea bateriilor de masini, si rezistenta sa la ctiunea acidului sulfuric il face util in industria chimica.Plumbul se foloseste pentru mantale de cabluri,blindaje contra radiatiilor in laboratoarele de cercetari nucleare si in centralele electrice, si la obtinerea unor aliaje, ca aliajul alb, aliajul de lipit si bronzurile de plumb.

Staniul

Staniul face parte din metalele neferoase  mai scumpe, deoarece minereul sau principal caseritul ( oxidul de staniu) se gaseste in concentratii foarte mici. Pentru extragerea a 200g de minereu e necesar exploatarea unei tone de pamant. Staniul a fost prima data aliat cu cuprul , obtinaindu-se bronzul. Astazi cea mai importanta utilizare a staniului este cea  de invelis protector pentru  tabla de  otel. Acest material numit tabla galvanica se foloseste la fabricarea asa numitelor cutii de tabla. Staniul se aliaza cu plumbul pentru obtinerea unor materiale de lipit folosite la imbinarea metalelor.

               Zincul

Prima utilizare a zincului a fost pentru obtinerea alamei, un aliaj de cupru si zinc.Principalul minereu de zinc folosit astazi este sfaleritul, sau blenda.

   Utilizari: aproximativ a cincea parte din zincul produs in lume este folosit la fabricarea alamei. O proportie similara este folosita pentru acoperirea fierului si otelului impotriva ruginirii;tablele de zinc se folosesc la acoperisuri,iar din aliaje ale zincului se toarna piese pentru autovehicule si de jucarii..

  Prelucrarea materialelor metalice

               Procedee de elaborare a semifabricatului

   Pentru a obtine o piesa finita se porneste de la un semifabricat.

   Procedeele de obtinere a semifabricatelor: turnarea,deformare plastica( forjarea, matritarea, laminarea, extrudarea,etc.)

   Turnarea esteprocedeul tehnologic destinat obtinerii semifabricatelor si pieselo metalice prin curgerea metalului topit intr-o forma care are conturul si dimensiunile identice sau foarte apropiate de cele ale piesei finite.

   Deformarea plastica este metoda de prelucrare a metalelor si a aliajelor prin actiunea unor forte exterioare, in scopul obtinerii unor semifabricate. Deformarea este permanenta, fiind realizata in stare solida,la cald sau la rece.

               Procedee de obtinere a pieselor finite

-          sudarea

-          lipirea

-          procedee de prelucrare:

§         gaurire

§         filetare

§         strunjire

-procedee de finisare:

-          rodarea

-          lepuirea

-          honuirea

-          vibronetizarea

Romeo si Julieta

Romeo si Julieta 

William Shakespeare (1564-1616), dramaturg si poet englez, este unul dintre numele cele mai importante ale literaturii universale. Actor, apoi proprietar asociat al teatrului Globe, Shakespeare a devenit celebru in epoca sa prin piesele sale si s-a retras in plina glorie, la Stratford-upon-Avon, orasul sau natal. A scris comedii, drame si tragedii intre care: “Comedia erorilor”, “Scorpia imblanzita”, “Visul unei nopti de vara”, “Mult zgomot pentru nimic”, “Cum va place”, “Hamlet”, “Regele Lear”, “Furtuna”. Din opera sa poetica cele mai cunoscute sunt “Sonetele”, scrise in 1609, in numar de 154. Este unul din marile spirite ale culturii universale si cel mai jucat dramaturg din toate timpurile.

“Romeo si Julieta”, probabil cea mai cunoscuta poveste de dragoste din istoria lumii, scrisa in 1594 este o tragedie in cinci acte, care are la baza o poveste reala, petrecuta in secolul al XIV-lea.

Cele doua familii importante ale Veronei erau Capulet si Montague. Neintelegerile dintre cele doua familii erau atat de mari si durau de atat de mult timp, incat nu era posibil ca un servitor al casei Capulet sa se intalneasca cu un servitor al casei Montague, fara ca din aceasta sa iasa o cearta.

In primul act, batranul Lord Capulet a organizat un dineu fastuos la care a invitat multe doamne frumoase si numerosi nobili. La acesta petrecere toti erau bineveniti in afara de cei din familia Montague. Cu toate acestea Romeo, fiul batranului Lord Montague merge mascat la petrecere pentru a o vedea pe Rosalinda, femeia pe care o iubea. Ajuns la dineu, Romeo observa o femeie superba de care se indragosteste pe loc. Tot in acea seara si Julieta se indragosteste de Romeo, cu toate ca cei doi nu isi cunosc identitatea, urmand ca doar mai tarziu sa afle caror familii apartin.

In cel de-al doilea act Romeo, ignorand pericolul urca in camera Julietei, unde cei doi planuiesc sa se casatoreasca pe ascuns. Indragostitii au fost casatoriti in ziua urmatoare de catre fratele Lawrence, unul dintre prietenii lui Romeo.

In actul trei, in urma unui conflict Romeo il ucide pe Tybalt din familia Capulet, in urma acestui fapt, fiind expulzat din Verona de catre printul Escalus. In acest timp, tatal Julietei decide ca a sosit timpul ca aceasta sa se casatoreasca cu Paris, hotarand chiar si data nuntii. Julieta nu este de acord cu hotararea tatalui sau si decide sa se sinucida.

In cel de-al patrulea act, fratele Lawrance ii ofara Julietei o lotiune pentru a-si simula moartea. Fata hotaraste sa ia lotiunea in noaptea de dinaintea nuntii, pentru a putea fi rapita de Romeo. In acea noapte, la sosirea lui Paris familia Capulet descopera ca Julieta a murit, pregatirile de nunta transformandu-se in pregatiri de inmormantare.

In al cincilea act, Romeo se indreapta spre Verona pentru a-si vedea, iubita pentru ultima data, el nestiind de planul Julietei. Dupa ce il ucide pe Paris, Romeo ia si el otrava, o saruta pe Julieta pentru ultima data, iar apoi moare. Julieta se trezeste dupa ce a trecut efectul lotiunii, dar cand vede ca Romeo a murit se sinucide si ea.       

La inceputul piesei, Romeo sufera din cauza Rosalindei, care nu ii impartaseste dragostea. Isi petrece majoritatea timpului suspinind din cauza unei vieti amoroase disperate. Este mentionat la inceput ca un ratacitor fara cauza, preocupat de Rosalinda. Familia sa se intreaba care ar putea fi cauza deznadejdii sale. Rosalinda este obsesia lui Romeo, desi din descrierile lui ni se releva superficialitatea dragostei sale. Cind o descrie pe Rosalinda lui Benvolio, se refera doar la atractivitatea si la frumusetea ei fizica. Mai degraba decit sa argumenteze de ce o iubeste, el blesteama nefericirea dragostei neimpartasite. Pe parcursul piesei relatia lui Romeo cu Rosalinda este pasiva. El nu vorbeste niciodata cu ea si nici nu incearca sa faca ceva pentru a o cuceri. Se zbate intre adulare si disperare. In ciuda insistentelor lui Benvolio, adoslescentul refuza sa ia in considerare si existenta altor femei. Romeo o urmareste pe Rosalinda la petrecerea Capuletilor, unde refuza sa ia parte la festivitati si in loc sa incerce sa se apropie de ea, isi petrece timpul in lamenatre “sufocindu-se sub povarea grea a dragostei”

Desi Romeo isi decalara dragostea fata de Rosalinda, din comportamentul lui, atunci cind o descopera pe Julieta ne dam seama de inconstienta sentimentelor sale. Odata ce o vede pe Julieta, aceasta devine centrul universului iar Rosalinda e uitata. Spre deosebire de pasivitatea fata de Rosalinda, cu Julieta, Romeo este deosebit de activ. Incearca sa se faca remarcat si chiar sa-i smulga un sarut. Dupa ce Romeo si Julieta isi dau seama ca interesul lor este  reciproc, Romeo ii cere juraminte de dragoste, iar apoi ii cere fratelui Lawrence sa-i casatoreasca. Fratele Lawrence este surprins, dar Romeo ii explica ca a uitat-o pe Rosalinda. Observam ca desi abia s-au intilnit, Romeo incearca sa se asigure de legatura lor, comportament opus celui fata de Rosalinda, pe care nici nu o cunoscuse cu adevarat.

Dupa casatorie relatia dintre Romeo si Julieta devine mult mai complexa si implica mai multi factori. Un moment important este cele in care Romeo il intilneste pe Tybalt, cu care este acum inrudit prin casatorie. Impulsivul Romeo incearca sa se stapineasca in fata lui dar pina la urma raspunde provocarii acestuia si il ucide in lupta. Pentru aceasta crima Romeo este exilat la Mantua si separat de mireasa lui. Cind primeste de veste ca Julieta a murit, este devastat si decide sa o urmeze. Gaseste trupul Julietei la mormint si se sinucide inghitind otrava. Aceasta sinucidere este actul final, si dealtfel cel mai profund pe care il face Romeo pentru Julieta.

Romeo este o figura romantica tragica. Incepe prin a fi un tinar superficial si sfirseste prin a se implica intr-o relatie complexa, careia i se sacrifica.

Julieta, membra a familiei Capulet, este foarte tinara, are doar 14 ani. Ea este crescuta de Doica, care ii este prietena, confidenta si chiar mai mult, o mama. De-a lungul piesei Julieta se bizuie pe ea in situatiile cele mai dificile. Doamna Capulet, mama biologica a Julietei, nu ii este apropiata. Cind Julieta atinge virsata maritisului, vrea sa o casatoreasca cu Paris, netinind cont de sentimentele ei. Julieta incearca sa-i vorbesca  dar mama ei nu vrea sa o asculte si ii spune ca se va marita cu Paris chiar si cu sila.

Relatia Julietei cu Romeo este diferita de toate celelalte. Il intilneste la petrecere si se indragosteste de el la prima vedere. In citeva ore, el devine persoana cea mai importanta a vietii ei. Vrea sa se casatoreasca cu el desi stie ca o relatie intre familiile lor este imposibila. Dragostea ei insa nu tine cont de logica asa ca se intilneste cu Romeo la fratele Lawrence si se casatoreste cu el. Dupa casatorie, ea este optimista si crede ca necazurile s-au incheiat, cind de fapt sunt abia pe cale sa inceapa. Pe tot parcursul piesei Julieta este complet devotata lui Romeo: este gata sa renunte la numele sau, refuza sa se casatoreasca cu Paris. Singura data cind simte furie impotriva lui este atunci cind acesta il ucide pe Tybalt, dar dupa o reflectie isi da seama ca de fapt este de partea lui Romeo.

Julieta evolueza pe parcursul piesei transformandu-se intr-o femeie independenta. Primul semn este impotrivirea in fata parintilor  la casatoria cu Paris. La sfarsitul piesei tanara Julieta se trezeste si il gaseste pe iubitul sau Romeo mort. Pentru ca nu vrea sa traiesca fara el, se sinucide.

Alte persoaje importante sunt : Doica, fratele Lawrence, Mercutio, Tybalt.

Doica este un personaj dinamizator. Este un mebru al familiei Capulet, prin adoptie si este mai apropiata de Julieta decit mama acesteia. Este implicata inca de la inceput in relatia lui Romeo cu Julieta, dezvalunidu-le identitatea. Este un personaj  mai vesel care aduce lumina in contextul sumbru al piesei.

Fratele Lawrence este cel care isi doreste sa aduca pacea intre cele doua familii. Este un fel de personaj oglinda al Doicii daca ne gindim la relatia lui cu Romeo. Ei celebreaza casatoria celor doi tineri si o ajuta pe Julieta sa se prefaca moarta. Are un plan bine stabilit de a salva relatia lor, dar acest plan da gres. Sinuciderile celor doi vor atirna greu pe umerii fratelui Lawrence, care in esenta este un om bun care a luat niste decizii gresite.

Mercutio este prietenul si confidentul lui Romeo. Este cel care prevede inca de la inceput sfirsitul tragic al dragostei celor doi. Este un personaj care pe parcursul piesei ofera informatii importante cititorului. Moartea lui este un moment cheie al piesei.

Tybalt este un personaj cheie. Membru al familiei Capulet, aparator al ei este primul care il observa pe Romeo. Uciderea de catre el a lui Mercutio declanseaza sirul fatal.

Exista mai multe moduri shakespeariene, mai multe chipuri de a-l cunoaste pe Shakespeare. Ele apartin veacurilor care au trecut pe langa Shakespeare, ca un tren de-a lungul unui masiv muntos, fara sa-i poata prinde decat aspectele partiale, fugitive. Trenul a trecut, lasand in urma fumul opiniilor. Muntele e tot acolo, singur, el si cerul...

   

"Micul print" de Antoine de Saint-Exupery-comentariu

Micul print

"Micul print" de Antoine de Saint-Exupery este o capodopera a literaturii universale , destinata atat copiilor cat si adultilor , avand ca teme principale prietenia , dragostea si frumosul .

                           Povestitorul este inca un copil cand se hotaraste sa deseneze un sarpe boa care inghite un elefant . Mergand la "cei mari" si intrebandu-i daca le este frica de desenul lui , acestia raspund cu nonsalanta ca nu ar putea sa le fie frica de o palarie. "Le-am aratat oamenilor mari capodopera mea si i-am intrebat daca desenul acesta ii sperie ." Baiatul dezamagit , deseneaza un sarpe boa despicat penttru a face mai inteligibil desenul . Atunci adultii ii spun ca ar fi mai bine sa lase deoparte serpii boa in favoarea altor lucruri mai importante . Povestitorul alege prin urmare alta meserie decat aceea de pictor : cea de pilot .

                           O defectiune la motor il obliga pe baiatul devenit acum barbat , sa aterizeze fortat in desertul african , in una din calatoriile sale . In timp ce incearca sa-si repare motorul , este surprins de un baietel fermecator care ii cere un desen cu o oaie . Povestitorul se straduieste sa afle de la baietel de unde vine si cum a ajuns acolo . Dar acesta nu da nici un raspuns  . Singura lui dorinta este sa primeasca desenul cu oaia . "Bine , dar ... ce cauti aici ? Iar el rosti atunci din nou incetisor , cerandu-mi parca un lucru din cale-afara de insemnat : - Te rog ... deseneaza-mi o oaie !

                           Din cuvintele scapate de copilas , pilotul deduce ca acesta a venit de pe un asteroid de pe care e plecat pentru a cunoaste lumea . Pe drumul sau a intalnit tot felul de planete miuscule cu un singur locuitor . Prima era locuita de un rege care sustinea ca este stapan peste tot universul , a doua de un om de afaceri care isi petrecea tot timpul numarand stelele care dupa spusele lui ii apartineau . Pe a treia planeta isi facea veacul un vanitos , iar pe a patra un betivan care il cufunda pe micul print intr-o adanca amaraciune . Apoi mai inalni un lamapgiu , singurul care ii lasa o impresie mai placuta , iar in cele din urma un geograf , care il indemna sa viziteze pamantul , o planeta foarte mare si populata .

                           Toti acesti oameni i se parura baiatului tare neobisnuitit , ei fiind izolati in vanitatile si egoismul lor si nepasatori la valorile reale . "<< Oamenii mari , de buna seama , sunt nemaipomenit de ciudati >> , isi spuse el cu neinovatie ."

                           Ajuns pe pamant , incepe sa caute oameni . Vorbeste cu un sarpe , mai incolo cu o floare , dar nu intalneste nici un om . Dupa un timp da peste o vulpe , cu care se imprieteneste si din vorbele si povetele careia descopera ca oamenii pot fi singuri chiar si in multime . Intelge ca are o responsabilitate fata de floarea naiva si increzuta , dar vulnerabila , pe care a lasat-o acasa . Realizeaza ca acea floare este unica , deoarece ea are nevoie de el si el de ea . "Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit . Tu esti raspunzator de floarea ta ."

                           Povestitorul este nevoit sa-l intrerupa pe baietelul cu par de aur din istorisire , deoarece provizia de apa era terminata , iar el nu isi reparase avionul . Impreuna incep sa caute o fantana , pe care o gasesc intr-un tarziu si isi potolesc setea . "Si tot mergand asa , am dat , in revarsatul zorilor , peste fantana ."

                           Prietenia dintre print si aviator ii va lega pentru totdeauna , dar copilul trebuie sa se intoarca acasa , oricat de grea ar fi despartirea . Stelele insa vor avea o cu totul alta semnificatie pentru pilot din acel moment incepand , deoarece pe una dintre ele se afla un baietel cu parul auriu si cu un zambet fermecator . "Si mi-e drag sa ma uit noaptea sa ascult stelele . E ca si cum as asculta cinci sute de milioane de clopotei ... "

George Calinescu-Viata si Activitatea literara

 George Calinescu

1899 – 1965

Studii de literatura universala

Principii de estetica           - 1939 Impresii asupra literaturii  spaniole                            - 1946 Sensul clasicismului          - 1946 Studii si conferinte            - 1956 Estetica basmului              - 1965 Scriitori straini                  - 1967

Opera si creatia

Poezia		Istorie si critica literara		Proza
Poezii               -1937 Lauda lucrurilor - 1963		Viata lui M. Eminescu - 1932 Opera lui M. Eminescu -1934 - 1936		Cartea nuntii - 1933 Enigma Otiliei - 1948
Teatru
Sun sau Calea neturburata       -1940 Ludovic al XIX-lea -1964 Teatru              -1965		Viata lui Ion Creanga -1938 Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent -1941		Trei nuvele -1949 Bietul Ioanide -1953
Publicistica
Cronica mizantropului Cronica optimismului -1964 Ulysse        -1967		Istoria literaturii romane. Compendiu   -1945 Universul poeziei -1947 N.Filimon    -1959 Gr. M. Alecsandrescu-1962 Ion Creanga (Viata si opera) -1964 Vasile Alecsandri  -1965		Scrinul negru -1960

 George  Calinescu s-a nascut la 19 iunie 1899 in Bucuresti . Studii liceale  la Iasi si Bucuresti . Debuteaza cu versuri in revista  ,,Sburatorul ” (1919). Dupa  absolvirea  Facultatii  de  litere  isi  continua  studiile  la  Scoala  romana  din  Roma . Functioneaza  ca  profesor de  liceu  la  Timisoara  si  Bucuresti . Editeaza  revistele  ,,Sinteza ’’ (1927)  si  ,,Capricorn ’’ (1930). Codirector, in  1933, la  ,,Viata romaneasca’’ . Isi  ia  doctoratul  la  Iasi , in 1936, cu  o  teza  despre  Avatarii  faraonului Tlà, manuscris  eminescian . Conferentiar la  Universitatea  din  Iasi  , apoi , din  1945 ,  profesor  la  Universitatea  bucuresteana . Membru  al  Academiei  Romane (1949) . Director al Institutului  de  istorie  literara  si  folclor  din  Bucuresti .

            Moare  la  12  martie  1965  in  Otopeni -Bucuresti .

G. Calinescu - personalitate  complexa

G.  Calinescu  face  parte  din  seria  scriitorilor  de  formatie  enciclopedica , ale  caror  personalitate  si  activitate  plurivalenta  este coplesitoare .

  Opera  lui  G.  Calinescu  este  unitara ,  in  sensul  ca  aceleasi  modalitati  estetice  circula  de  la  proza  la istorie  literara ,  de  la  critica  la  poezie ,  intr-un  univers  literar  coerent . Criticul  este  dublat  de  creator , de  artist .

     Conform  principiului  ca  : ,, a  intelege inseamna  a  crea  din  nou , a  reproduce  in  tine  momentul  initial  al  operei ’’ , Calinescu  incearca  sa  fondeze  o  metoda  critica  similara  creatiei ;  avand  permanent  in  vedere  procesul  istoric, ,, viseaza  pe  marginea  textelor  si  le  duce  mai  departe  ideea  si  mesajul , aratand  ceea  ce  ar fi  putut  deveni  cartea ’’.

     G. Calinescu  a  fost  poet , romancier, dramaturg ,  eseist  si  istoric  literar . Teoriticianul  a  subliniat  ca  tipurile  clasic  si  romantic  nu  sunt  absolute , puritatea  lor  este  inexistenta  in  relitate . Criticul  porneste  de  la  poezie  pentru  a -si  exprima  punctul  de  vedere  estetic , pentru  a  defini  ,,universul  poeziei ’’, dar  descinde  in  poezie  din  sfera  culturii .

     Lirica  lui  este  romantica , dar  este  in  egala  masura  clasica  si  moderna . Poezia  incanta  prin  muzica , intelectualitate   si  cultura :  ,, Canoanele  cunosc  cum  sa  te  fac  Hexarca /  Venerei  cipriote , /  Am  comentat  adanc  pe  marele  Petrarca / Si  pe  batranul  Goethe ’’ (Epitalam). Umorul  disimulat ,  sentimentul  iubirii ,  variatiile  pe  teme  clasice  se  realizeaza  toate  in  lumina  unei  pasiuni  lucide .

     G. Calinescu  vine  in  literatura  romana  din  literatura  univesala ,  avand  convingerea  ca  unui  critic  si  unui  istoric  literar, pe  langa  pregatirea  de  specialitate  si  filozofica , ii  este  necesara  cunoasterea  in  adancime  macar  a  unei  literaturi  straine . Numai  astfel  se  pot  raporta  valorile  nationale  in  contextul  literaturilor  lumii  sau  numai  astfel  este  posibila  o  ierarhizare  a  valorilor.

    Impresia  pe  care  o  da  literatura  lui  G. Calinescu , in  totalitatea  ei , este  de opera armonioasa , creatie  a  unui ,,scriitor  total ’’. Ca  elemente  de  corespondenta ,  precum  si  ca  trasaturi  specifice  operei  calinesciene  in  general , care  dau  unitate  acesteia , pot  fi  enumerate  :  1) circulatia  mijloacelor  artistice si  a  procedeelor  de  disociere  de  la  roman  la  istorie  literara , monografii  si  invers ;   2) placerea  regiei ;    3) monumentalul   si  grandiosul ;  4) imaginatia  rabelais – iarna ;            5) jocul  presupunilor ,  al  comentariilor  psihologice  sau  eseistice ;         6) elemente  de  cosmogonie ;

    ,,Procedee  specifice  romanului  trec  in  istoria  literara ,  precum  cele  specifice  istoriei  literare  trec  in  roman ’’ (1) . Astfel , in  Istoria  literaturii  romane  de  la  origini  pana  in  prezent ’’  sunt  celebre  portretele   (de  exemplu  N. Iorga ,  vazut  la  o  lectie ,  sau  Mateiu  Caragiale ,  prezentat intr-o  viziune  sarjata  de  pamflet ) ; sau  folosirea  peisajului  , situand  scriitorul  in  mijlocul  naturii  care  l – a  produs  (I.  Creanga  sau  Octavian  Goga ); in  alta  parte ,  face  asociatii  plastice  (valsurile  in  alb ale  lui  Bacovia  amintesc  tehnica  vaporoasa  a  lui  Degas ) sau  trimiteri  auditive  (erotica  lui N.  Vacarescu  e  fluierata  pe  naiuri  campestre); elemente  de  umor  si  ironie  ;  au  ramas  celebre  propozitiile  sintetice  care  definesc  si  caracterizeaza  un  scriitor:  Hogas  este  ,,un  minor  mare ’’ ;  D.  Cantemir  este  un  Lorenzo  de  Medici  al  nostru .

          Istoria  literaturii  de  la  origini  pana  in  prezent   este  un  adevarat  roman ;  scriitorii  devin  personaje ,  ca  intr-o  carte  de  fictiune,  grupati  ,,in  trei  categorii  tipologice :  tipul  boierului  generos ,  revolutionar  din  inteligenta , ideolog  ardent ,  fraternizand  cu  masele  -

M.  Kogalniceanu,  V.  Alecsandri ,  Al.  Odobescu ;  al  doilea  tip  este  cel  al  ruralului  ideolog  patimas ,  alaturi  de  tarani ,  cu  repulsie  fata  de  aristrocat si  orasean  - M.  Eminescu , G.  Cosbuc  si L.  Rebreanu ; si, in sfarsit , « tagma »  balcanicilor , a micilor targoveti sau boiernasi – A. Pann , I. L. Caragiale , I. Minulescu , Ion Barbu , T. Arghezi , Urmuz  . In  Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent , G. Calinescu face si critica sociologica , psihologica si estetica ; o „ critica completa ”, cum ar spune G. Ibraileanu , intr-o viziune grandioasa , pornind de la miturile nationale si terminand printr-o sinteza a specificului nostru national .

              „ Placerea regiei ” (2) ( N. Manolescu ) ; exista in romane dar ea poate fi detectata si in  Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent ; autorul alege mastile actorilor , le cauta pozitia in scena si gesturile . Personajele din piesele de teatru ( Phedra , Napoleon si Sf. Elena ,Irod – Imparat si Brezaia etc.) „ danseaza , vorbesc in versuri , canta , fac tumbe ”. Se poate vorb , de asemenea , de placerea  jocului superior , al inteligentei , atat in paginile de critica , cat si in proza , poezie sau publicistica .

              „ Gustul extraordinar pentru monumental , grandios , enorm  ”(3)

da organicitate operei ; sunt cantate elementele primordiale ale naturii , in poezie ( apa , focul , aerul , pamantul ) , campiile oceanice din Cartea nuntii , cirezile enorme din Enigma Otiliei , fantasticul plan al orasului , in Bietul Ioanide .

              Gustul pentru grandios ii adauga  N. Manolescu imaginatia rabelais – iarna (4) ; personajele sunt privite in detalii exagerate pana la grotesc : Stanica Ratiu , mos Costache, matusa Aglaie ( Enigma Otiliei ) sau Gaittany , Sufletel ( Bietul Ioanide ) .

               „ Jocul presupunerilor , al comentariilor psihologice sau estetice” (5) ne trimite la procedee care tin de romanul modern : scrisorile din Scrinul negru ,  din care se dezvolta insasi al lui Felix in fata fotografiei Otiliei , crearea unor personaje al caror comportament scapa determinarilor exacte , cum ar fi Otilia .

              In sfarsit , „ elementele de cosmogonie ” (6) ( aerul , apa etc. ) , stabilite de G. Calinescu in Universul poeziei ,  se regasesc in poezie si proza , in istoria literaturii sau in monografii .

              

                        

G. Calinescu - romancier

                    

      In 1932 , G. Calinescu sustinea ideea unui roman de atmosfera moderna , desi respingea teoria teoria lui Camil Petrescu despre sincronizarea obligatorie a literaturii cu filozofia si psihologia epocii argumentand ca „ literatura nu e in legatura cu psihologia ci cu sufletul uman ”. La intrebarea care se punea in epoca  - daca romanul trebuia sa fie balzacian , stheldian , tolstoian sau proustian -   G. Calinescu raspunde prompt : „ Trbuie sa fim cat mai originali , si ceea ce confera originalitate unui roman nu este metoda , ci realismul fundamental ”. Scriitorul pledeaza pentru ideea ca orice roman trebuie sa fie , in mod necesar , si analitic .

     Romanele lui G. Calinescu se definesc prin cateva  trasaturi comune : depasesc realismul clasic , asimiland experientele romanului modern  creeaza caractere dominate de o singura trasatura majora , ridicate la tipologii de mare circulatie universala , avarul , arivistul ( ele fiind insa un pretext – cum marturiseste insusi scriitorul - pentru introinspectie  ) . Asadar , romancierul „ reface clasicismul ” , trecand prin experienta curentelor literare , pe care le considera , consecvent pricipiilor sale teoretice , relative . Tehnica narativa , prin fixarea  caracterelor in spatiu si timp , prin descrierea minutioasa a cadrului fizic in care se desfasoara actiunea , cu speciala erudita atentie pentru arhitectura cladirilor , pentru interioare , pentru operele de arta plastica ce le impodobesc , detasarea fata de personaje si crearea de tipuri ne trimit la Balzac si la realismul secolului al XIX – lea .

     Balzacianismul apare in primul roman,Cartea nuntii, in descrierea

„ Casei cu molii ” si in conturarea personajelor care o locuiesc . Latura balzaciana a romanelor se continua in Enigma Otiliei , prin tema ( istoria unei mosteniri ) si prin descrierea interioarelor , a strazii , a arhitecturii caselor , prin creatia de tipuri ; ea urca in Bietul Ioanide  si in Scrinul negru , prin descrierea interioarelor , prezentarea universitarilor , a societatii  romanesti din deceniile 4 – 5 ale secolului nostru .

               Avarul si arivistul sunt cuprinsi in alte registre , iar Otilia devine o fiinta complexa , ca urmare a faptului ca este vazuta din unghiul fiecarui personaj venit in raport cu ea . Astfel , G. Calinescu depaseste datele realismului clasic , asimiland experientele romanului din secolul XX . Romanul include elemente eseistice , prin reflectiile asupra iubirii , a literaturii , a politicii , precizand atmosfera locala si timpul istoric , fixand  

imaginea unei lumi prin ceea ce are ea mai specific ; elemente lirice  - Cartea nuntii este un poem al iubirii ; liric este si romanul iubirii dintre Felix si Otilia ; lirismul persista in Bietul Ioanide  si in Scrinul negru , prin Ioanide  arhitect de geniu , si prin Caty Zanoaga , parvenita fara scrupule , pe care sentimentul iubirii o reabiliteaza pana la un punct .

          Istoria literaturii romane

de la origini pana in prezent

Opera monumentala , de referinta in cultura romana si comparabila doar cu creatiile unor mari istorici literari straini , precum de Sanctis ori G. Landson , Istoria literaturii …  a fost publicata de G. Calinescu in 1941 , in „ timpuri de suferinta nationala ” , cu scopul de a da „ oricui increderea ca avem o stralucita literatura ” , care slujeste „ drept cea mai clara harta a poporului roman ” .

   Un prim element de noutate al acestei lucrari este acela al perspectivei estetice asupra intregii evolutii a literaturii romane in timp , acordand atentie doar personalitatilor  care au creeat o opera cu valori artistice si renuntand la autorii ( mai cu seama din literatura veche ) care au numai merite ce tin de istoria culturii in general , precum Coresi . Pe de alta parte , personalitati ale trecutului literaturii noastre sunt privite intr-o noua lumina , in masura in care anunta modalitati artistice ale unor scriitori de mai tarziu : la cronicarii munteni descopera , de exemplu , „ miscarea teatrului unui Delavrancea ” sau fraze caragialesti .

     G. Calinescu reia si aplica in Istoria literaturii … ideea , enuntata in lucrarea Principii de estetica , dupa care  „ nu e cu putinta o critica fara perspectiva totala istorica ” , dupa cum si istoria literaturii trebuie sa apeleze la criteriile estetice ale criticului : „ […] istoria literara este o istorie de valori si ca atare cercetatorul trebuie sa fie in stare intai de toate sa stabileasca valori , adica sa fie critic ” .

      Istoria literaturii … , comparata de unii comentatori cu un roman ale carui personaje ar fi scriitorii , vadeste faptul ca , in personalitatea lui  G. Calinescu , istoricul literar si criticul se asociaza cu prozatorul de mare talent : pagini precum cele dedicate portretului lui N. Iorga sau descrierii Rasinarilor se inscriu printre filele antologice ale literelor romanesti .