Tinerii cu mai puţine oportunităţi.
Persistenţa.Nerespectarea drepturilor.
Traim în secolul XXI,numit pe buna dreptate secolul neglijenţei şi iresponsabilităţii.Dacă în trecut adolescenţii îşi făceau anumite planuri de viaţă încă de prin băncile şcolii pentru a le fi mai uşor,pentru a face pasul corect spre maturitate atunci cînd vor fi tineri,în prezent tinerii sunt iresponsabili,nu conştientizează că deja a sosit perioada cînd trebuie să devină independenţi,să-şi croiască singuri drumul în viaţă.Totul depinde de adulţi,dacă nu ar fi ei,tinerii ar fi pierduţi.
Sociologii şi alţi specialişti au observat ca începînd cu anii 90,cînd Republica Moldova a devenit o ţară autonomă au început a creşte numarul copiilor lăsaşi în grija sorţii,de aceea statul a dublat în unele cazuri chiar a triplat numărul orfelinatelor şi centrelor pentru copii orfani sau semiorfani.Odată trecuţi de vîrsta adolescenţei,ei sunt cei mai neajutoraţi tineri nu ştiu cum să-şi creeze un viitor luminos,statutul avînd grijă de ei doar pînă la vîrsta de 18 ani.Ei sunt tinerii cu cele mai puţine oportunităţi, sunt supuşi discriminării,într-un fel sunt lăsaţi în umbră.Este îmbucurător faptul că în ultimii ani prin centre si case de copii au fost angajati specialişti care îi ajută să deprindă o profesie pentru a-şi putea cîştiga existenţa mai apoi.Totuşi realitatea este dură şi din acest motiv mulţi tineri sunt marginalizaţi în societatea noastră.Principalele probleme fiind:sărăcia,discriminarea,şomajul,etc.Există 3 aspecte ale situaţiei persoanelor:
1.Nesiguranţe multiple.
Cei mai vulnerabili tineri se confruntă în viaţa lor concomitent cu o mulţime de situaţii nesigure.De exemplu un tînăr ce abia a finisat universitatea extrem de dificil îşi găseşte un loc de muncă,fiindcă fiecare întreprindere cere experienţă de muncă,şi multe condiţii dificile de realizat pentru un tînăr absolvent.Nesiguranţa apare şi din cauza discriminării,izolarea,locuinţa neadecvată,instruirea insuficientă,analfabetismul etc.
2.Persistenţa
Dacă incertitudinile durează mult timp,acestea pot provoca alte incertitudini.De exemplu:locuinţa neadecvată poate duce la o stare proastă de sănătate,discriminarea poate duce la şomaj,iar o formă a discriminării mai gravă chiar la suicid,divorţul duce la izolare,scăderea poftei de a trăi mai departe.
3.Nerespectarea drepturilor şi responsabilităţilor.
Responsabilităţile şi drepturile sociale,economice,culturale,civile şi politice de bază ale unei persoane sunt subminate:este dificil să ai o carieră de succes dacă zilnic eşti discriminat la serviciu,iar fără un serviciu cum vei putea sa-ţi întemeiezi o familie,să ai o locuinţă adecvată.Cînd încrederea în sine nu este deplină şi cînd oamenii nu înţeleg situaţia ta este foarte greu să te încadrezi în activităţi sociale,culturale şi civile.Toate aceste presiuni pot lăsa amprente asupra vieţii de familie.Este un cerc vicios care se poate roti şi roti,şi care poate afecta toate aspectele vieţii.
Concluzie:
Pină la urmă indiferent de trecutul pe care l-au avut tinerii trebuie sa dea dovadă de curaj pentru a-şi face un viitor prosper şi luminos.Viaţa nu se termină după primul eşec,de abia începe.Discriminarea şi izolarea sunt inutile,toţi suntem egali toţi suntem oameni.Fiecare trebuie să mearga pe drumul vieţii cu următorul îndemn:
,,Cred,sper,azi pierd...maine înving.’’
