vineri, 7 iunie 2013

Curiozitati despre corpul uman

S-a calculat că...

  • omul face pe zi la 30 mii de pași, adică circa 10 km.Din 11 în 11 ani el face, fără să-și dea seama, o cale echivalentă cu lungimea ecuatorului.
  • măduva oaselor produce în 24 de ore 320 miliarde de eritrocite.
  • în prezent, omenirea cunoaște peste 10 mii de boli.
  • arterele magistrale ale omului pot suporta o presiune de 2000 kPa.
  • aerul expirat conține de 100 ori mai mult bioxid de carbon decit cel atmosferic.
  • în 24 de ore omul secretă în medie 1 l de salivă.
  • pe o arie de un centimetru pătrat de mucoasă gastrică se află cca 100 glande gastrice.Ele sint dispuse compact una lîngă alta.
  • prin ficat timp de 1 min. se propulsează 1,5 l de sînge, deci. în 24 de ore-2000 l.
  • organismul omului matur necesită zilnic 100 g de proteine, din care jumătate va fi de origine animală.
  • pe parcursul a 70 de ani de viață omul consumă apă-peste 50 t, proteine-peste 2,5 t, lipide-peste 2 t, glucide-10 t, sare de bucătărie-200-300 kg.
  • apa în celulele encefalului uman constituie 80%, în mușchi-76%, în oase-circa 25%.
Apropo!
În Grecia Antică durata medie a vieții era de 29 ani, în Europa secolului XVI-21 de ani, XVII-26, XVIII-34, la debutul sec.XX-cca 50, iar în prezent 65 de ani.

joi, 6 iunie 2013

10 curiozități despre ridiche

ȘTIAȚI CĂ:

  • Ridichea este una dintre cele mai vechi plante cultivate, în Antichitate fiind considerată o adevărată delicatesă la masă, dar și un remediu în multe afecțiuni, printre care tusea, lipsa poftei de mincare, indigestia. 
  • Ridichea neagră are proprietăți mai complexe și este mult mai benefică decît cea roșie sau albă, dar și proprietățile acestora nu trebuie de neglijat(vitaminele A, B1, B2, C, potasiu, rafanol, proteine etc).
  • Ridichea se recomandă suferinzilor de litiază biliară sau renală, colecist, astm bronșic, tuse, gută.
  • Bolnavilor de pneumonie li se recomandă să pună bandaje de ridichi în dreptul plămînilor, iar celor care au dureri de ficat să aplice ridichi, tăiate sau rase,în dreptul ficatului.Aceste aplicații simple pot duce la descongestionarea organelor interne și la îmbunătățirea funcționării lor.
  • Ridichile îmbunătățesc și activitatea din stomac și din tractul digestiv.
  • Ridichile au proprietăți antialergice.
  • Ridichile elimină pietrele din ficat și rinichi.
  • Ridichea sălbatică tratează cu succes reumatismul.
  • Consumată zilnic, timp de 2 săptămîni, ridichea neagră reduce cu succes durerea din oase și încheieturi.
  • Ridichea sălbatică este o buruiană care crește, adesea, prin culturile de grîu sau porumb.

miercuri, 5 iunie 2013

11 curiozități despre urzică

Știați că:

  • Urzica poate ajunge și pînă la 1 metru înălțime;
  • Urzica are valoare atît alimentară, cît și medicinală.
  • Pentru uz medicinal se culeg frunzele și rădăcinile urzicii, din care se prepară infuzie, decoct, suc proaspăt, loțiune tonică, piure de urzici.
  • Urzicăturile sunt provocate de amestecul de acetilcolină și histamină.
  • Urzica conține vitaminele B12, C, E, B2, K, provitamina A, siliciu, acid galic și acid formic, lecitină etc.
  • Perișorii urzicanți conțin histamină, acetilcolină, dar și o substanță ce determină contracția mușchilor netezi.
  • Urzica are proprietăți diuretice, astringente, antiseptice, depurative, emoliente, expectorante, tonice, revitalizante, detoxifiante, antidiareice, vitaminizante, cicatrizante, declorurante, antitusive, dar și hrănitoare.
  • Recent s-a stabilit că urzica stimulează creșterea părului și revigorează podoaba capilară.
  • Urzica tratează diabetul zaharat, dar și guta, reumatismul, tulburările digestive, obezitatea, bronșitele, hemoragiile interne, precum și cele uterine.
  • Cu suc de frunze proaspete de urzică se poate face o detoxifiere a organismului, de asemenea urzica impulsionează activitatea ficatului, precum și pe cea din tractul gastro-intestinal.
  • Urzica tratează acneea și eczemele rebele, oferă tenului prospețime și revitalizare.

Lalelele


 Soiuri de lalele 
 Tulipa caufmanniana. Regel. Are bulbul colorat cafeniu, este de marime mijlocie. Tulpina este destul de scurta, 20-25cm, cu frunze alungite, in forma de lance, de un verde-albastrui, purtand in varf flori mari, alungite, cu diviziunile ascutite. Petalele sunt colorate in alb crem, striate cu rosu mai ales spre varf. La baza celor trei diviziuni externe au cate o pata galbena portocalie. Infloresc primavara timpuriu (sfarsitul lunii martie, inceputul lunii aprilie).
Tulpina fosteriana. G.Hoog. Are flori mari, timpurii, viu colorate in rosu portocaliu, flori decorative pe tije rigide care apar in mijlocul unei rozete de frunze de un verde mai inchis. Inaltimea plantei este cuprinsa intre 30-35cm.
Tulipa turkestanica. Regel. Florile sunt de culoare alba, cu centrul galben, iar pe dosul petalelor cu striuri verzi.
Tulipa Greigii. Regel. Are bulbul piriform, ascutit, de culoare castanie. Cele doua frunze inferioare sunt late de 4-5cm, lungi de  15cm. Floarea deschisa are diametrul de 12-15cm. Este luminoasa, cu diviziunile recurbate in afara, cu cate o pata neagra la baza. Specie rustica, se inmulteste greu prin bulbi si seminte.
Tulipa  clusiana. DC. Este o specie destul de veche si creste spontan in regiunea mediteraneana. Florile sunt mici, de culoare alba, cu partea exterioara roz sau rosie. Inaltimea plantei nu depaseste 30cm.
Tulipa Praecox. Ten. Este originara din sudul Europei. Are bulbul ovoid ascutit, de culoare castanie. Forma frunzelor este lata, ondulata, ascutindu-se spre varf. Au culoarea verde palid albastruie. Tulpina are in medie 11cm inaltime, este moale si paroasa spre varf. Florile au petalele oval ascutite, cu o lungime medie de 6cm, cu un parfun destul de placut. Baza si varful petalelor sunt galbene, iar restul petalei este rosu stacojiu inchis. Infloresc in luna aprilie.
Tulipa praestans. Hoog. Este o specie multi flora (are pe o tija mai mute flori). Florile sunt mari, cu cupa larga, rosii portocalii. Inflorirea abundenta si uniforma determina valoarea deosebita a acestei specii pentru rabate, stincarii si cultura fortate. Se introduc in sera la 25 ianuarie. In cultura libera infloresc in jurul datei de 1 mai. Pot atinge 25-30cm inaltime.
Cultura lalelelor in gradina
Cultura lalelelor in gradina se face pentru obtinerea de flori taiate, bulbi si samanta.
Alegerea terenului. Cepele de lalele nu sunt pretentioase fata de conditiile de sol. Totusi se obtin rezultate mai bune intr-un pamant bine lucrat, argilo-nisipos, bogat in humus si cu o reactie neutra. Solurile nisipoase sau grele pot fi folosite numai in cazul in care li se aplica, in prealabil, anumite tratamente.
Terenurile destinate culturilor de lalele trebuie sa fie expuse la soare, deci bine luminare si protejate de vanturile reci, sa aiba suprafata plana, fara adincituri in care sa stagneze apa, fapt care ar provoca aparitia bolilor criptogamice si, in consecinta, stricarea bulbilor.
 Trebuie evitata vecinatatea constructiilor, gardurilor si a arborilor, deoarece pe terenurile puternic umbrite, bulbii de lalele sunt mici. Totusi, soiurile tardive pot fi amplseate la semiumbra unde infloresc mai indelung.
 Lalelele se dezvolta foarte bine in terenurile in care apa freatica este aproape de suprafata solului, mai ales in perioada de vegetatie, cu conditia ca orizontul superior sa fie bine aerisit.
Pregatirea terenului in vederea plantarii are o importanta foarte mare, deoarece de felul cum se face aceasta pregatire depinde, in mare masura, calitatea bulbilor si a florilor.
Una dinrte cele mai importante lucrari este aratura adanca sau sapatul solului cu cazmaua la 40-45cm. In cazul unui sol argilos va trebui imbunatatita compozitia prin adaugarea de nisip de rau, iar in cazul solurilor nisipoase, se va adauga mranita bine putrezita sau pamant de telina.
Lalelele nu suporta ingrasarea solului cu balegar proaspat inainte de plantare deoarece aceasta duce la putrezirea sistemului lor radicular. Cel mult ingrasarea se va face cu un an inainte, la planta premregatoare sau la ogorul negru. Chiar cantitatile mici de balegar proaspat dauneaza. Nu este indicat sa fie folositi la inmultire bulbii recoltati de pe astfel de terenuri. In functie de sol si de posibilitatile cultivatorului se poate aplica plantei  premregatoare (de preferat o prasitoare), cu 2-3ani inainte de plantarea lalelelor cca 150t balegar la hectar. De fapt, cele mai bune premregatoare sunt leguminoasele. Se va evita cultivarea cartofilor, tutunului, fasolei, mazarii ca plante premregatoare, deoarece acestea sunt, deseori atacate de virusuri  fata de care si bulbii florilor sunt sensibili.
Plantele premregatoare trebuie sa paraseasca  terenul cel mai tarziu pana la sfarsitul lunii septembrie, inceputul lunii octombrie, pentru a nu se face plantatul tardiv.
Dupa efecuuarea plantarii, terenul se acopera cu un strat de cca 8cm turba in stare umeda, care protejeaza bulbii contra inghetului, previne formarea crustei si reduce cresterea buruienilor.
Cand suntem nevoiti sa facem o cultura pe un sol la care timpul nu ne-a permis sa aplicam o gunoire plantei premregatoare, recurgem, cu cateva luni inainte de plantarea bulbilor, la aplicarea  mranitei bine putrezita. Rolul ei este de a asigura plantei, in timpul culturii, un mediu de crestere bine structurat.
Cand solul este prea acid, inafara de ingrasamintele organice, putem folosi, cu rezultate bune,si ingrasamintele chimice, dar cu multa prudenta in respectarea dozelor.

Amendamente 
Dezinfectarea solului este faorte necesara. Se poate face cu aburi, pe cale chimica, ca formalina sau cu preparate organo-
mercurice. Cel mai rapid si usor mijloc pentru dezinfectarea solului este, insa, folosirea substantelor chimice ca formalina.
 Plantarea lalelelor

De regula, tuberobulbii se planteaza la o adincime com de trei grosimea bulbilor, deci in medie 12cm adincime, exceptie facind lalelele tarzii, care se pot planta pana la o adincime de 20cm. Pe soluri le mai usoare, plantarea se face mai adanc cu 2cm fata de solurile grele.
Operatia de plantare se face toamna, astfel ca bulbii sa aiba timp sa se inradacineze pana la venirea gerurilor.
Prima data, se planteaza soiurile timpurii, apoi cele semitimpurii si pe urma cele tardive.
Plantatul lalelelor se executa manual.
Pentru plantarea manuala ne putem folosi de harlete sau plantatoare obisnuite din lemn sau metal.
Ca sa putem realiza plantarea lalelelor la aceeasi adancime trasam santulete, in care se pun cu mana ceple la distanta stabilita pe rand.
Intretinerea culturii de lalelele
Lucrarile de ingrijiore incep inainte de rasarirea olantelor, odata cu formarea crustei la suprafata solului sau aparitia buruienilor. Afanarea solului si distrugerea buruienilor se fac de cate ori este nevoie si, mai ales dupa fiecare ploaie mai abundenta.

Maruntirea pamantului. Se face cu multa grija, fara a se deranja sau rani planta.
Udatul, ca si combaterea crustei, se face ori de cate ori este nevoie.Cerinta cea mai mare de apa o au lalelele in perioada cresterii frunzelor si florilor. Se poate folosi udatul prin aspersiune.
Modul de aplicare a ingrasamintelor difera de la o faza la alta astfel : in primele faze de crestere cand radacinile sunt putin dezvoltate, pentru a nu dauna plantei, se aplica doze mici, administrate superficial, in jur de 4 cm. Adancime. Cand radacinile devin mai puternice si deci planta mai dezvoltata, se pot aplica doze mai mari, administrate intre randuri si ceva mai adanc.
Un element important in viata plantelor este fosforul, un bun regulator al respiratiei, care favorizeaza absorbtia sarurilor minerale si are o influenta buna asupra infloritului. Impreuna cu calciul si potasiul mareste rezistenta plantelor la boli si la indoirea tijelor florale.
Un alt element important este potasiul care joaca un rol destul de mare in intensificarea asimilarii de catre plante a azotului si sintezei substantelor azotoase. Lipsa de potasiu a solului face ca plantele sa fie slab dezvoltate, sa apara pete brune pe frunzele mai batrane, de-a lungul nervurii principale, iar in cazuri exrtreme, planta se usuca, capatand la vraf culoarea albastra. De asemenea se observa o slaba ramificare a plantei, infloritul intarzie si calitatea florilor scade simtitor. 
Cultura lalelelor in sera 
Pentru cultura lalelelor se poate folosi orice fel de sera care poate fi incalzita. Rezultatele cele mai bune s-au obtinut, insa, in sere de tip inmultitor, care au instalate in interior suficiente tevi de incalzire, atat sub parapet cat si la coama, astfel incat sa se poata obtine o temperatura constanta corespunzatoare si pe geruri mai mari.
Daca din diferite motive, geamurile de la sera au inghetat si zapada continua sa se depuna, vom imprastia pe toate suprafata de sticla sare, care are un efect favorabil asupra topirii zapezii si ghetii. Sera inmultitor mai are avantajul ca se poate incalzi si raci repede, dupa nevoie. De asemenea distanta dintre parapet si acoperis este mica, ceea ce permite o crestere normala a tijelor florale.
Sera este bine sa fie prevazuta cu sistem mecanic de umbrire si cu instalatie de apa calda si rece, astfel ca udarile sa se faca la temperatura mediului. Lalelelel aduse in sera se aseaza pe parapet. Cele care sunt dezvoltate normal, se lasa cateva zile la o lumina difuza care se realizeaza printr-o usoara umbrire a serei, pentru ca frunzele sa capete treptat, culoarea de verde viu deschis. Cand lastarii sunt prea scurti se recomanda sa fie asezati cateva zile sub parapet, la intuneric, ori se acopera parapetul sau sera cu folii de polietilena neagra. Sera se mai poate acoperi si cu rogojini, obloane sau cand sunt cantitati mai mici de ghivece, aceste se pot acoperi cu altele, puse invers, dupa ce li s-a astupat, mai intai, orificiul de drenaj.
Cand plantele ating inaltimea dorita si mugurele floral a iesit in intregime din bulb, materialele folosite la umbrire se indeparteaza treptat si lalelele raman in plina lumina. Umbrirea plantelor in aceasta perioada are drept scop sa accelereze cresterea tijei florale, astfel incat floarea sa nu mai ramana jos, intre frunze.
Floarea mai poate ramane jos datorita unei inradacinari defectuase, fortarii soiurilor tarzii prea devreme sau udarii plantelor cu apa rece in timpul culturii. In primele zile, temperatura poate fi, de 13-14°C, urcadu-se treptat la 16-17°C. Daca se observa ca lalelele nu merg destul de bine se poate ridica temperatura pana la 19°C, valoarea maxima la care se poate ajunge. 
Bolile si daunatorii lalelelor 
Principalele boli ale lalelelor
In general bolile lalelelor sunt provocate de diferiti agenti patogeni, ca: virusi, bacterii, ciuperci, etc.
Virozele sunt cauzate de virusuri. Boala este transmisa in mod direct prin insecte sugatoare cum sunt: paduchii de frunza si prin cepele infectate. Preventiv se combat insectele daunatoare si se foloseste un material sanatos pentru plantare.
Putrezirea coletelor si caderea lalelelor sun provocate de ciuperca Pythium de barynum.
Pentru a preveni aparitia bolii trebuie sa se tina seama de urmatoarele sfaturi atat la cultura in sera cat si la cultura in gradina :
-        sa nu se cultive prea devreme in gradina
-        sa nu se dea caldura pamantului ; cutiile si ghivecele se vor aseza, cel mai bine, pe parapet sau stalaje in sera
-        aerul in sera nu trebuie sa fie umed, de aceea este bine sa se aeriseasca seara, udatul se va face numai dimineata si apoi, imediat, se va aerisi in sera
-        se vor evita diferentel bruste de temperatura in sera
-        distantele de plantare nu vor fi prea mici in gradina
-        materialul saditor trebuie sa fie sanatos ;
-        serele, ghivecele si pamantul, inainte de plantare se dezinfecteaza cu formalina in sera.
Principalii daunatori ai lalelelor in sera si gradina
Paduchii de frunze ( Aphidae) sunt printre cei mai periculosi dusmani ai lalelelor, deoarece ataca in colonii. Apar pe lalelele in sera, cand umiditatea atmosferica este prea scazuta sugand, in general, partile tinere si moi ale plantelor.
Paianjenul de radacina (ryzoglyphus echinopus). Atacul se recunoaste dupa ingalbenirea brusca a frunzelor datorita distrugerii radacinilor si cepelor.
Soarecii si sobolanii sunt daunatori foarte periculosi. Primii ataca, in special partile aeriene, iar ceilalti bulbii. Lalelele fiind preferate de acesti daunatori sunt distruse complect.
Protejarea impotriva inghetului a lalelelor plantate in gradina in vederea scoaterii la fortat se va face cat se poate de tarziu pentru a nu atrage soarecii cu materialul de acoperire. 
Intrebuintarile lalelelor  
Lalelele pot fi folosite ca flori la ghivece, caf lori taiate la buchete, la vase in diferite aranjamente, la vaze, sau in parcuri pentru imbogatirea decorului de primavara.
Cu cat temperatura incaperilor este mai scazuta si umiditatea relativa a aerului mentinuta la 75-80 %, cu atat timpul de pastrare a lalelelor este mai mare.
Pentru pastrarea prospetimii lor se folosesc mai multe procedee. Cel mai simplu procedeu consta in a taia tulpinile in apa.
Unul dintre cele mai eficace procedee de pastrare a florilor taiate este folosirea urmatoarei compozitii :

-la 100 g de apa se pun 50 g zahar, se amesteca bine pana ce apa se indulceste, apoi se adauga 1 g nitrat de argint si se amesteca, apoi se introduc florile.

About Chicago

Chicago (city), Illinois, United States. Chicago is the third-largest city in the United States and one of the country's leading industrial, commercial, financial, and transport centres. It extends some 47 km (29 mi) along the south-western shore of Lake Michigan, occupying flatland traversed by two short rivers: the Chicago River and the Calumet River. Both rivers have been linked by canals with the Illinois and Mississippi rivers, establishing Chicago as the connecting point in the waterway route between the Mississippi Valley and the Great Lakes-St Lawrence Seaway. The city's rapid growth was due in large part to its location, with ready access to markets and raw materials; it has the world's busiest airport, Chicago-O'Hare International Airport. The population of Chicago in 1992 was estimated to be 2,768,483 (3,005,072 in 1980). The immigrant heritage of Chicago's population remains very strong, and there is hardly an ethnic group in America not represented there. In 1990, German ancestry was claimed by more people in Chicago (270,334) and in the metropolitan area (1,429,336), than any other, and this was followed by Polish (261,899) and Irish (237,113) ancestry in the city. Among the major minority groups, blacks account for almost one in five in the metropolitan region as a whole, while Hispanics represent approximately one in nine residents. Black presence in the suburban zone has hardly altered in the recent past, whereas Hispanic proportions outside the central city are growing.
II      INDUSTRY AND LEISURE  
Aided by an excellent distribution network, Chicago is America's most important rail and haulage centre and is a significant port handling both domestic and international trade. Great Lakes freighters and river barges deliver bulk commodities such as iron ore, limestone, coal, chemicals, oil, and grain. Some of this freight is destined for processing plants in the heavily industrialized Calumet River area. Foreign vessels arrive via the St Lawrence Seaway, bringing such products as cars, steel, fish, and alcoholic beverages and carrying away machinery, farm equipment, hides, and timber, as well as a variety of food products.
The Chicago metropolitan area has the highest number of manufacturing employees in the United States. Chicago's largest employer is the electrical goods industry, followed by the steel, machinery, fabricated metals, foods, printing and publishing, chemicals, and transport equipment industries. It is one of the nation's leading producers of steel, metal goods, confectionery, surgical appliances, rail equipment, soap, paint, cosmetics, cans, industrial machinery, printed materials, and sporting goods. Chicago houses the headquarters of numerous corporations and is a major wholesale market for grain, machine tools, food produce, fish, and flowers. The Chicago Board of Trade and the Chicago Mercantile Exchange are among the world's largest commodity markets. The city is a leading convention centre, with extensive hotel facilities, including McCormick Place-on-the-Lake, a multi-purpose exhibition complex on Lake Michigan. Chicago is divided into three sections—the North (largely residential), West (mainly industrial), and South (diversely residential) Sides. The centre, known locally as the Loop, shares shops and entertainment facilities increasingly with the city's multiplying suburbs.
Chicago has one of the world's most beautiful lakefronts. With the exception of a few miles of industry on its southern extremity, virtually the entire lakefront is devoted to recreational uses, with beaches, museums, harbours, and parks, which include Grant Park opposite the city centre, Lincoln Park to the north, and Jackson Park to the south.

The world's first skyscraper was constructed in Chicago, in 1885, spawning the innovative Chicago School of architecture. Among the renowned architects whose buildings have shaped the city's skyline are Louis Sullivan, William Le Baron Jenney, Daniel H. Burnham, Frank Lloyd Wright, and Ludwig Mies van der Rohe. The central part of the city has several of the world's tallest buildings, including the Sears Tower, which at 110 storeys high is the tallest in the United States. Construction of tall office buildings continues.

Chicago is home to the Cubs baseball team at Wrigley Field; the White Sox baseball team at Cominskey Park; the Bears American football team; the Blackhawks ice hockey team; and Bulls basketball teams.

Chicago is a major centre of higher education, with numerous colleges and universities. The prestigious University of Chicago (1890) was the site in 1942 of the world's first controlled nuclear chain reaction. Other schools of higher learning include Northwestern University (1851), the Illinois Institute of Technology (1940); Loyola University of Chicago (1870), De Paul University (1898), and the Chicago State University (1867).
Chicago contains several distinguished museums. These include the Art Institute of Chicago (1879), one of the country's largest art museums; the Field Museum of Natural History (1893); and the Du Sable Museum of African-American History. In Hyde Park are the Oriental Institute and the Museum of Science and Industry (1893). In Lincoln Park are the Chicago Academy of Sciences (1857) and the Chicago Historical Society (1856). Also notable is the Museum of Contemporary Art. The Chicago Symphony Orchestra, founded in 1891, is considered one of the world's finest.
            III   HISTORY
In 1673 the French explorers Jacques Marquette and Louis Jolliet passed through what is now the site of Chicago. They found a low, swampy area that Native Americans, mainly Sauk, Mesquakie, and Potawatomi, called “Checagou”, referring to the wild onion that once grew in marshlands along Lake Michigan. About a century later, Jean-Baptiste Point du Sable, a Haitian trader of African and French descent, established the first permanent dwelling near the mouth of the Chicago River. By 1837, helped by harbour improvements and the start of construction of the Illinois and Michigan Canal, Chicago's population had reached 4,000. Growth was very rapid, bolstered by the completion of the canal in 1848 and the coming of the railways in the early 1850s. The consolidated Union Stock Yards opened in 1865 to handle the cattle, pigs, and sheep shipped by rail to Chicago for slaughter and packing. The city was first predominantly a port and trading centre for raw materials from the Midwest and finished goods from the East, but it soon developed as a major national railway junction and an important manufacturing centre.

Waves of immigrants from Europe, which included Poles, Jews, Russians, Czechs, Lithuanians, Serbs, Italians, and Greeks, meant that Chicago became a chequerboard of different ethnic communities. The generally low paid jobs and sub-standard living conditions of immigrants were exposed in the 1906 novel The Jungle by Upton Sinclair. Southern blacks seeking better opportunities migrated north after World War I.
During the second half of the 19th century, the city's large industrial worker population campaigned actively for an eight-hour work day, better working conditions, and better wages. Workers clashed with police on several occasions, including the Haymarket Square Riot of May 4, 1886. Two civilians and seven policemen were killed, and approximately 150 people wounded. In nearby Pullman on June 27, 1894, workers of the Pullman Company, manufacturer of sleeper trains, struck in response to unfair wage practices and the living and working conditions of the company town. The American Railway Union responded with a support strike. Workers and their families were attacked by rail deputies, federal troops, and city police. At least 30 people were killed and 100 wounded before the strike was broken on July 17.

By 1890, due largely to its annexation of several suburbs, Chicago's population had surpassed one million. Alternate periods of corruption and reform characterized the city's political history for many years. In the summer of 1919, race riots erupted throughout America, the worst occurring in Chicago when a black youth swimming in Lake Michigan drifted into an area reserved for whites and was stoned and drowned. Police refused to arrest a white man whom black observers considered responsible, and angry crowds gathered on the beach. Violence erupted and continued throughout the city for 13 days, resulting in 38 dead, 537 injured, and 1,000 black families left homeless. The shocked national reaction helped launch efforts towards racial equality through volunteer organizations and reform legislation. During the Prohibition era (1919-1933) Chicago became notorious for its bootleggers and gangsters, such as Al Capone, and for gang warfare, epitomized in the St Valentine's Day Massacre of 1929. The city's physical expansion in the 20th century was largely guided by the Burnham Plan of Chicago (1909), a design for the city's future inspired by the world's Columbian Exposition. Population continued to grow until it reached a peak of more than 3.6 million in 1950. In recent decades extensive road building and slum clearance have been undertaken to alleviate urban decay.

vineri, 19 aprilie 2013

Ustroiul


Denumire știinţifică: Allium sativum.
Denumire populară: ai.
Prezentare. Usturoiul este o plantă bienală din familia liliaceelor. Înălţimea acestei
plante, în etapa de maximă dezvoltare, poate ajunge până la un metru. În pământ se
dezvoltă un bulb complex (căpăţână), de forma unei sfere turtite, format, la rându-i,
din bulbi mai mici (căţei). Frunzele de usturoi sunt mult alungite și turtite, având o
dispunere interesantă. Astfel, până pe la jumătatea plantei, frunzele sunt adunate întrun
mănunchi învelit în teci, desfăcându-se, mai apoi, într-un fel de mini-coroană.
Adus din Asia Centrală, usturoiul este o plantă cultivată.
Pentru uz medicinal, cât și pentru uz alimentar, se utilizează bulbul (căpăţâna)
și frunzele tinere. În scopuri medicinale, atât bulbul, cât și frunzele, se vor consuma
DICŢIONARUL PLANTELOR DE LEAC 149
întotdeauna în stare crudă.
Substanţe active importante: săruri minerale, inulină, microelemente, un
complex de vitamine (A, B, PP, C), două substanţe specifice, cu efecte antibiotice –
alicina și garlicina.
Întrebuinţări. Calităţile medicinale ale usturoiului: bactericid, antidiabetic, fortifiant,
anticoagulant, combate hipertensiunea, stimulează circulaţia sanguină, echilibrează
activitatea bilei, cicatrizant gastro-intestinal, acţionează împotriva paraziţilor intestinali,
previne unele forme de cancer (cancerul de stomac, de colon, de piele). Usturoiul
este considerat foarte eficient în prevenirea și combaterea infecţiilor pulmonare.
De asemenea, descongestionează ficatul și îi potenţează activitatea. Contribuind
la scăderea tensiunii arteriale, usturoiul este și un agent foarte activ împotriva
arteriosclerozei. Trebuie reţinut și faptul că usturoiul intervine și în regularizarea
activităţii gastro-intestinale, stimulând-o.
Cercetătorii susţin că usturoiul este eficace atât în combaterea bolilor infecţioase,
cât și în tratamentele făcute de diabetici.
Numărul afecţiunilor în care usturoiul previne sau tratează este de-a dreptul
impresionant.
Se spune despre usturoi că este o farmacie în miniatură. Aproape că nu există
afecţiune a corpului omenesc în care usturoiul să nu aibă un cât de mic rol benefic. Din
acest motiv, specialiștii recomandă consumarea usturoiului, întotdeauna crud, zilnic,
tocmai pentru a fi în ordine cu sănătatea și a avea un tonus bun. Doza poate fi de la
doi-trei căţei de usturoi pe zi, până la două-trei căpăţâni pe zi.
Despre usturoi se spune că are și virtuţi magice, având capacitatea de a alunga
duhurile rele.