Din cărţi şi din moşi strămoşi cînd aud de violenţă,simt că e aceea ce alungă pacea,făcîndu-i pe oameni să se urască între ei.Există trei tipuri de violenţă:fizică,emoţională şi sexuală.Violenţa ,cu toate că este un fenomen atît de cunoscut,nu este uşor să-i dai o definiţie satisfăcătoare şi în acelaşi timp consensuală.Indiferenţa susţine violenţa.Atunci cănd este vorba de violenţă,tot curajul şi mîndria noastră dispare,iar noi nu putem face nimic mai mult decît să privim.Adesea suntem supuşi violenţei,trecînd prin momente groaznice şi afecţioase.Nobleţea este o taină a sufletului cu care omul îşi manifestă calităţile,iar odată ce vine vorba de indiferenţă şi violenţă,dispar toate calităţile pe care le posedă omul. Indifereţa susţine violenţa,aceasta este o strigare la cer,care ne vorbeşte despre aceea că,dacă fiecare din noi ar fi mai amplu ,înţelegător şi mult mai pios ,societatea noastră ar avea un nivel de violenţă mai scăzut.Prin urmare ,aceasta ne-ar permite să ajungem pe o treaptă a vieţii mult mai inaltă,permiţindu-le copiilor să se bucure de o copilărie mai frumoasă,care nu îi va face atît de brutali şi indiferenţi.Privind de sus aceste lucruri,am constatat că nimic nu este mai înfiorător decît ceea ce se întîmplă în viaţa reală.Luînd drept model „Violenţa”,il face pe om un adevărat monstru,care din plăcerea fericirii distruge tot elixirul ei.Pentru a fi mai atenţi la ceea ce se petrece în societate şi pentru a ne debarasa de această indiferenţă faţă de violenţă,trebuie să adăugăm la sufletul nostru frunzele ascultării ,mireasma curăţeniei sufleteşti,roada sincerităţii,toate acestea să le punem în cupa faptelor noastre,să le stropim cu lacrimi de pocăinţă,să le scăldăm in farmecul iubirii şi să le presurăm cu roada fericirii.Doar urmînd aceste repere ,omul poate ajunge un model pentru ceilalţi. Cu siguranţă pot spune că, indiferenţa nu este o limbă,nici stăpînă peste taine şi nici acea lumină-n care poţi să taci ,ea este predecesorul violenţei care sugerează patima păcatului. Eu pot condamna violenţa şi indiferenţa ca pe un act inuman,care preschimbă cursul firesc al vieţii,nenorocind copiii şi bătrînii,prefăcînd cîntecul în bocet şi zîmbetul în lacrimă. Lumea este o poveste în care violenţa n-are loc,iar actorii ei sîntem noi,oamenii,prea nepăsători şi indiferenţi.Sperînd la o viaţă mai bună,jucăm un rol nu prea potrivit ,dorind să preschimbăm acest basm ,devenim prea indulgenţi de aceea ar trebui să fim artişti pentru a accentua ideea că indiferenţa şi violenţa sînt duşmanii noştri.
Scutaru Inga,,elevă în clasa a X-a”U”,Liceul Teoretic „Ion Creangă”,Or.Floreşti.
