Stereotipuri sociale privind diferențele dintre bărbat și femeie

Ceea ce indivizii dintr-o anumită cultură se aşteaptă din partea unui bărbat sau din partea unei femei, de la un tată sau de la o mamă se confundă în mare măsură cu stereotipiile care circulă în legătură cu aceste aşteptări. Respectivele stereotipii şi clişee sunt de multe ori afirmaţii false, dar care la nivelul conştiinţei comune circulă cu valoare de adevăr şi au consecinţe acţionale.

Inge Broverman (1970), împreună cu o echipă de cercetători, a rugat un lot de 80 de experţi în sănătate mintală (psihologi clinici, psihiatri şi lucrători sociali) să examineze o listă de adjective bipolare (slab/puternic, logic/ilogic, independent/dependent etc.) şi să treacă prin această listă trei substantive: bărbat, adult, femeie. Pentru ca proba să fie mai specifică, s-a precizat că atât la bărbat şi la femeie, cât şi la adult este vorba de "matur, sănătos şi competent social". Fiecare expert trebuia în final să realizeze trei evaluări cu ajutorul adjectivelor date, să caracterizeze: 1) bărbatul matur, sănătos şi competent social; 2) adultul matur …; 3) femeia matură… .

Nu a rezultat nici o diferenţă între caracterizările făcute de experţii de sex feminin sau masculin şi nici între felul în care au fost caracterizaţi bărbaţii şi adulţii. O diferenţă semnificativă s-a evidenţiat între evaluările făcute bărbaţilor şi femeilor. Femeile au fost descrise ca mult mai supuse, mai puţin aventuroase, mai puţin agresive şi competitive, mult mai uşor influenţabile, mult mai emoţionale, mai mult preocupate de felul cum arată, mai puţin obiective şi mult mai puţin interesate de ştiinţă. Ceea ce e de reţinut aici nu este diferenţa în sine a aprecierilor faţă de bărbat şi femeie, ci faptul că aceste stereotipii sunt atât de înrădăcinate încât chiar şi experţii în domeniu (indiferent de sex) le practică.

În cele mai multe culturi şi societăţi stereotipizările de sex sunt foarte pronunţate şi, cu extrem de puţine excepţii, ele sunt în general, pozitive în favoarea bărbatului şi mai puţin pozitive pentru femeie. I. Broverman şi colaboratorii (1970) au demonstrat experimental acest lucru rugând experţii clinicieni să examineze aceeaşi listă cu trăsături bipolare şi să indice: a) care pol e mai dezirabil social; b) care pol caracterizează mai mult femeile şi care bărbaţii. A rezultat o asociere predominant pozitivă între bărbat" şi "dezirabil" şi una negativă (chiar dacă nu mare) între "femeie" şi "dezirabil".

Sigur, ne-am putea gândi că aceste studii au fost efectuate în SUA, unde pragmaticul, logicul, raţionalul au o valoare socială mai pronunţată. Oricum, datele etnografice arată că, în aproape toate culturile, de la femei se aşteaptă să fie mai pasive, mai dependente, mai ascultătoare, mai emoţionale, interesate mai mult în ceea ce simt alţii, mai centrate pe casă şi familie. De la bărbaţi se aşteaptă, în schimb, să fie mai independenţi, mai competitivi, mai controlaţi emoţional, mai raţionali şi mai puţin interesaţi de sentimentele altora. Cât adevăr există în stereotipizările de sex? Să menţionăm întâi diferenţa de nuanţă dintre "aşa se aşteaptă societatea (cultura) de la bărbaţi şi de la femei să se comporte" şi "aşa sunt ei în realitate". Cercetările au relevat în acest sens că:

a) Multe din diferenţele prezumate prin stereotipizări nu au acoperire. Astfel, în ce priveşte capacităţile intelectuale s-a constatat o oarecare superioritate la băieţi (bărbaţi), începând de la 11 ani, în abilitatea de calcul matematic şi reprezentare spaţială, iar la fete (femei), începând tot de la 11 ani, superioritate în abilităţi lingvistice (vocabular, gramatică, scris şi citit). Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între sexe în coeficientul de inteligenţă şi creativitate. E de menţionat că pe măsură ce studiile privind diferenţele de capacităţi mentale s-au rafinat (au fost corectate instrumentele de testare, croite anterior pe specificul bărbătesc; s-a luat în considerare o mai bună reprezentare statistică a fetelor în eşantion), respectivele diferenţe se prezintă neînsemnate. Astfel, în domeniul matematicii, doar abilităţile geometrice par mai pronunţate la bărbaţi, cele de calcul estompându-se (apud Baron şi Byrne, 2000).

Datele de laborator nu arată diferenţe semnificative nici în multe din trăsăturile de personalitate, cum sunt dependenţa, ascultarea, înclinaţia de a-i ajuta pe alţii. Diferenţe marcante s-au confirmat experimental, şi prin observaţii sistematice, pe linia stereotipizărilor, în ce priveşte agresivitatea şi dominanţa la bărbaţi şi tendinţa mai pronunţată de afiliere (grija de contact cu alte fiinţe umane) la femei. Există, de asemenea, o deosebire pertinentă între bărbaţi şi femei referitor la locul de control (locus of control): femeile atribuie mult mai mare însemnătate controlului factorilor externi, faţă de cei interni, asupra vieţii lor, decât bărbaţii.

b) Aşteptările de rol creează diferenţe reale dintre comportamentele bărbaţilor şi ale femeilor în special prin socializare. Altfel spus, cele mai multe caracteristici de personalitate şi acţionale atribuite prin stereotipii nu sunt naturale, biopsihologice, ci induse prin diverse mecanisme psihosociale. Funcţionează aici efectele etichetării, legea previziunilor (profeţiilor) care se autoîndeplinesc. Cercetările lui J. Money şi A. Ehrhard (1972) au arătat că în cazul hermafrodiţilor – unde cinci din indicatorii de sex (de exemplu, organele genitale externe) sunt biologic inconsistenţi sau neconcludenţi – ei devin fete sau băieţi în funcţie de sexul (fetiţă sau băiat) care le-a fost desemnat înainte de a împlini 18 luni. O dată ce i-a fost atribuit un anumit gen (masculin sau feminin) şi a fost crescut în acord cu cerinţele legate de el, individul a şi devenit, la cote acceptabile, ceea ce a fost "programat" să fie.

c) Aşteptările şi etichetările ce privesc rolurile de sex au serioase consecinţe directe şi indirecte asupra vieţii de familie. Fiind caracterizată ca mai afectivă, înţelegătoare, grijulie, mama, indiferent dacă lucrează sau nu şi în câmpul muncii va trebui să se ocupe în principal de copii; bărbatul având ”natural" o înclinaţie mult mai pronunţată faţă de ştiinţă şi cunoaştere va aloca un timp mai mare cititului, televizorului, iar nevasta, treburilor casnice. S-a constatat că mariajul tradiţional (în care bărbatul lucrează iar femeia nu), face bărbaţii căsătoriţi mai sănătoşi fizic şi mental decât cei necăsătoriţi, în timp ce la femeie situaţia este inversă. Diferenţele prin stereotipizare afectează şi indirect viaţa în familie, mai ales în ce priveşte puterea într-un cuplu conjugal, aceasta fiind direct legată de câştigul financiar pe care femeia îl aduce în bugetul familial. Or, femeile sunt: mult mai puţin angajate în câmpul muncii; ele ocupă posturi de muncă mult mai slab plătite decât bărbaţii; la aceleaşi munci efectuate câştigă mai puţin comparativ cu bărbaţii. În 1980, în SUA, un bărbat funcţionar câştiga în medie 18,247 dolari, o femeie funcţionară 11,000 dolari, un manager bărbat 23,558 dolari, o femeie 12,936 dolari. În 1979, tot în SUA, în posturi de secretar(ă) erau angajate 94% femei, în cele de lucrător în case particulare 96%, medici erau 2% femei, contabili 5%, lucrători în construcţii 10%, operatori de vehicule transport 1% (Stephan, Stephan, 1985). Cifrele demonstrează elocvent cum profesiile foarte bine plătite, atât cele manuale (muncitori, operatori, constructori, etc.) cât şi cele intelectuale (medici, contabili) sunt aproape nepermisive pentru femei. O inegalitate flagrantă, dar mai puţin discutată până de curând, este aceea că femeile au profesii şi execută munci cu mare încărcătură afectivă şi disonanţă emoţională. În relaţia cu publicul, în calitate de educatoare şi învăţătoare, ca secretare, vânzătoare şi chelneriţe etc., lor li se pretinde să fie mereu amabile, să nu supere clienţii, copiii, părinţii. Deci indiferent de stările lor sufleteşti care, firesc, nu pot fi întotdeauna pozitive, lor li se cere să afişeze amabilitate şi bunăvoinţă, ceea ce evident nu e o sursă de confort psihic. Situaţia are valenţe suplimentare negative fiindcă în mediul familial tot pe ele cade greul problemelor psihoafective: grija faţă de copilul bolnav, necazul cu fiica pe care a părăsit-o iubitul etc.

Cu mai mari variaţiuni de la o zonă geografică la alta, trendul ascendent este o mai mare egalitate între femeie şi bărbat în toate sferele vieţii sociale. Acest proces este accelerat în Occident. Deja în 1986 în SUA, 39% din absolvenţii facultăţilor de drept erau femei, la medicină, 31% şi la stomatologie, 23% (Rix, 1988). Accesul femeilor în învăţământ este şi mai pronunţat la nivel planetar în învăţământul secundar şi liceul. Astfel, în ţările din Uniunea Europeană, în 1995, proporţia femeilor care au terminat ciclul secundar din grupa de vârstă 25-29 de ani era de două ori mai mare faţă de cea a femeilor din categoria de vârstă 55-59 de ani (Jönsson, 1998). Şi în domeniul câştigurilor distanţa s-a mai micşorat, dar ea continuă să fie puternic dezavantajantă pentru femei: având în vedere toate tipurile de muncitori, în 1998 în SUA, mediana veniturilor la femei era de 25.862 $, la bărbaţi 35.345 $ pe an; la cei cu diplomă de facultate, la femei, 35.408 $ pe an, la bărbaţi, 49.982 $; la cei cu masterat, 42.002 $ la femei, 60.168 $ la bărbaţi, pe an; cu titlul de doctor, femeile câştigau 52.167 $ pe an, bărbaţii, 69.188 $ pe an (Bryjak şi Soroka, 2001). În România, în luna octombrie 1998, din totalul populaţiei care câştiga până în 50 $, 19,6% erau femei, 12,9% bărbaţi, la media de 100 $, 43,8% erau femei, 36.6% bărbaţi, la 200 $, 34,2% femei, 45,4% bărbaţi, la 300$ şi peste, 2,4% femeisau băieţi în funcţie de sexul (fetiţă sau băiat) care le-a fost desemnat înainte de a împlini 18 luni. O dată ce i-a fost atribuit un anumit gen (masculin sau feminin) şi a fost crescut în acord cu cerinţele legate de el, individul a şi devenit, la cote acceptabile, ceea ce a fost "programat" să fie.

c) Aşteptările şi etichetările ce privesc rolurile de sex au serioase consecinţe directe şi indirecte asupra vieţii de familie. Fiind caracterizată ca mai afectivă, înţelegătoare, grijulie, mama, indiferent dacă lucrează sau nu şi în câmpul muncii va trebui să se ocupe în principal de copii; bărbatul având ”natural" o înclinaţie mult mai pronunţată faţă de ştiinţă şi cunoaştere va aloca un timp mai mare cititului, televizorului, iar nevasta, treburilor casnice. S-a constatat că mariajul tradiţional (în care bărbatul lucrează iar femeia nu), face bărbaţii căsătoriţi mai sănătoşi fizic şi mental decât cei necăsătoriţi, în timp ce la femeie situaţia este inversă. Diferenţele prin stereotipizare afectează şi indirect viaţa în familie, mai ales în ce priveşte puterea într-un cuplu conjugal, aceasta fiind direct legată de câştigul financiar pe care femeia îl aduce în bugetul familial. Or, femeile sunt: mult mai puţin angajate în câmpul muncii; ele ocupă posturi de muncă mult mai slab plătite decât bărbaţii; la aceleaşi munci efectuate câştigă mai puţin comparativ cu bărbaţii. În 1980, în SUA, un bărbat funcţionar câştiga în medie 18,247 dolari, o femeie funcţionară 11,000 dolari, un manager bărbat 23,558 dolari, o femeie 12,936 dolari. În 1979, tot în SUA, în posturi de secretar(ă) erau angajate 94% femei, în cele de lucrător în case particulare 96%, medici erau 2% femei, contabili 5%, lucrători în construcţii 10%, operatori de vehicule transport 1% (Stephan, Stephan, 1985). Cifrele demonstrează elocvent cum profesiile foarte bine plătite, atât cele manuale (muncitori, operatori, constructori, etc.) cât şi cele intelectuale (medici, contabili) sunt aproape nepermisive pentru femei. O inegalitate flagrantă, dar mai puţin discutată până de curând, este aceea că femeile au profesii şi execută munci cu mare încărcătură afectivă şi disonanţă emoţională. În relaţia cu publicul, în calitate de educatoare şi învăţătoare, ca secretare, vânzătoare şi chelneriţe etc., lor li se pretinde să fie mereu amabile, să nu supere clienţii, copiii, părinţii. Deci indiferent de stările lor sufleteşti care, firesc, nu pot fi întotdeauna pozitive, lor li se cere să afişeze amabilitate şi bunăvoinţă, ceea ce evident nu e o sursă de confort psihic. Situaţia are valenţe suplimentare negative fiindcă în mediul familial tot pe ele cade greul problemelor psihoafective: grija faţă de copilul bolnav, necazul cu fiica pe care a părăsit-o iubitul etc.

Cu mai mari variaţiuni de la o zonă geografică la alta, trendul ascendent este o mai mare egalitate între femeie şi bărbat în toate sferele vieţii sociale. Acest proces este accelerat în Occident. Deja în 1986 în SUA, 39% din absolvenţii facultăţilor de drept erau femei, la medicină, 31% şi la stomatologie, 23% (Rix, 1988). Accesul femeilor în învăţământ este şi mai pronunţat la nivel planetar în învăţământul secundar şi liceul. Astfel, în ţările din Uniunea Europeană, în 1995, proporţia femeilor care au terminat ciclul secundar din grupa de vârstă 25-29 de ani era de două ori mai mare faţă de cea a femeilor din categoria de vârstă 55-59 de ani (Jönsson, 1998). Şi în domeniul câştigurilor distanţa s-a mai micşorat, dar ea continuă să fie puternic dezavantajantă pentru femei: având în vedere toate tipurile de muncitori, în 1998 în SUA, mediana veniturilor la femei era de 25.862 $, la bărbaţi 35.345 $ pe an; la cei cu diplomă de facultate, la femei, 35.408 $ pe an, la bărbaţi, 49.982 $; la cei cu masterat, 42.002 $ la femei, 60.168 $ la bărbaţi, pe an; cu titlul de doctor, femeile câştigau 52.167 $ pe an, bărbaţii, 69.188 $ pe an (Bryjak şi Soroka, 2001). În România, în luna octombrie 1998, din totalul populaţiei care câştiga până în 50 $, 19,6% erau femei, 12,9% bărbaţi, la media de 100 $, 43,8% erau femei, 36.6% bărbaţi, la 200 $, 34,2% femei, 45,4% bărbaţi, la 300$ şi peste, 2,4% femeisau băieţi în funcţie de sexul (fetiţă sau băiat) care le-a fost desemnat înainte de a împlini 18 luni. O dată ce i-a fost atribuit un anumit gen (masculin sau feminin) şi a fost crescut în acord cu cerinţele legate de el, individul a şi devenit, la cote acceptabile, ceea ce a fost "programat" să fie.

c) Aşteptările şi etichetările ce privesc rolurile de sex au serioase consecinţe directe şi indirecte asupra vieţii de familie. Fiind caracterizată ca mai afectivă, înţelegătoare, grijulie, mama, indiferent dacă lucrează sau nu şi în câmpul muncii va trebui să se ocupe în principal de copii; bărbatul având ”natural" o înclinaţie mult mai pronunţată faţă de ştiinţă şi cunoaştere va aloca un timp mai mare cititului, televizorului, iar nevasta, treburilor casnice. S-a constatat că mariajul tradiţional (în care bărbatul lucrează iar femeia nu), face bărbaţii căsătoriţi mai sănătoşi fizic şi mental decât cei necăsătoriţi, în timp ce la femeie situaţia este inversă. Diferenţele prin stereotipizare afectează şi indirect viaţa în familie, mai ales în ce priveşte puterea într-un cuplu conjugal, aceasta fiind direct legată de câştigul financiar pe care femeia îl aduce în bugetul familial. Or, femeile sunt: mult mai puţin angajate în câmpul muncii; ele ocupă posturi de muncă mult mai slab plătite decât bărbaţii; la aceleaşi munci efectuate câştigă mai puţin comparativ cu bărbaţii. În 1980, în SUA, un bărbat funcţionar câştiga în medie 18,247 dolari, o femeie funcţionară 11,000 dolari, un manager bărbat 23,558 dolari, o femeie 12,936 dolari. În 1979, tot în SUA, în posturi de secretar(ă) erau angajate 94% femei, în cele de lucrător în case particulare 96%, medici erau 2% femei, contabili 5%, lucrători în construcţii 10%, operatori de vehicule transport 1% (Stephan, Stephan, 1985). Cifrele demonstrează elocvent cum profesiile foarte bine plătite, atât cele manuale (muncitori, operatori, constructori, etc.) cât şi cele intelectuale (medici, contabili) sunt aproape nepermisive pentru femei. O inegalitate flagrantă, dar mai puţin discutată până de curând, este aceea că femeile au profesii şi execută munci cu mare încărcătură afectivă şi disonanţă emoţională. În relaţia cu publicul, în calitate de educatoare şi învăţătoare, ca secretare, vânzătoare şi chelneriţe etc., lor li se pretinde să fie mereu amabile, să nu supere clienţii, copiii, părinţii. Deci indiferent de stările lor sufleteşti care, firesc, nu pot fi întotdeauna pozitive, lor li se cere să afişeze amabilitate şi bunăvoinţă, ceea ce evident nu e o sursă de confort psihic. Situaţia are valenţe suplimentare negative fiindcă în mediul familial tot pe ele cade greul problemelor psihoafective: grija faţă de copilul bolnav, necazul cu fiica pe care a părăsit-o iubitul etc.

Cu mai mari variaţiuni de la o zonă geografică la alta, trendul ascendent este o mai mare egalitate între femeie şi bărbat în toate sferele vieţii sociale. Acest proces este accelerat în Occident. Deja în 1986 în SUA, 39% din absolvenţii facultăţilor de drept erau femei, la medicină, 31% şi la stomatologie, 23% (Rix, 1988). Accesul femeilor în învăţământ este şi mai pronunţat la nivel planetar în învăţământul secundar şi liceul. Astfel, în ţările din Uniunea Europeană, în 1995, proporţia femeilor care au terminat ciclul secundar din grupa de vârstă 25-29 de ani era de două ori mai mare faţă de cea a femeilor din categoria de vârstă 55-59 de ani (Jönsson, 1998). Şi în domeniul câştigurilor distanţa s-a mai micşorat, dar ea continuă să fie puternic dezavantajantă pentru femei: având în vedere toate tipurile de muncitori, în 1998 în SUA, mediana veniturilor la femei era de 25.862 $, la bărbaţi 35.345 $ pe an; la cei cu diplomă de facultate, la femei, 35.408 $ pe an, la bărbaţi, 49.982 $; la cei cu masterat, 42.002 $ la femei, 60.168 $ la bărbaţi, pe an; cu titlul de doctor, femeile câştigau 52.167 $ pe an, bărbaţii, 69.188 $ pe an (Bryjak şi Soroka, 2001). În România, în luna octombrie 1998, din totalul populaţiei care câştiga până în 50 $, 19,6% erau femei, 12,9% bărbaţi, la media de 100 $, 43,8% erau femei, 36.6% bărbaţi, la 200 $, 34,2% femei, 45,4% bărbaţi, la 300$ şi peste, 2,4% femei şi 5,1% bărbaţi. Se poate constata o corelaţie pozitivă ridicată: cu cât creşte salariul, cu atât proporţia bărbaţilor este mai mare. Fără îndoială că de la an la an se schimbă cifrele, dar inegalitatea rămâne. Dacă asociem veniturile, în speţă salariul cu variabila sex sau gen social (bărbat-femeie), putem constata uşor pentru toate ţările că inegalitatea în domeniul muncii este majoră atât pe orizontală (la aceleaşi profesii şi munci), cât şi pe verticală (bărbaţii ocupă profesii şi posturi mult mai bine plătite).

Telenovela ,,Juramântul''

Generalități
Jurământul este o telenovelă spaniolă scrisă de către Julio Jimenez și produsă de către Telemundo.Telenovela conține 188 de episoade și combină mai multe genuri:comedie, dramă, romance.
,,Jurământul'' a fost un mare succes în peste 43 de țări, printre care:Argentina, China, Israel, Panama, Polonia, Rusia, SUA, Paraguay, Uruguay, Peru și SUA.
Telenovela e plină de pasiune, dar și ură, dragoste și dezamăgire.Vizionarea acestui program nu este recomandată minorilor sub 12 ani.,,Jurământul'' conține scene amoroase,violente ce-ar putea emoționa minorul.
Lista actorilor:

	Actor/Rolul	Poza
1	Juan Alfonso Baptista  Óscar Reyes
2	Michel Brown Franco Reyes
3	Mario Cimarro Juan Reyes
4	Ana Lucía Domínguez  Libia Reyes
5	Jorge Cao  Martín Acevedo
6	Danna García  Norma Elizondo
7	Natasha Klauss  Sara Elizondo
8	Kristina Lilley  Gabriela Acevedo Elizondo
9	Paola Andrea Rey  Jimena Elizondo

	Actor/Rolul	Poza
10	Germán Rojas Bernardo Elizondo
11	Gabriela García  Juan David Reyes Elizondo
12	Juan Pablo Shuk  Fernando Escandón
13	Juan Sebastián Aragón  Armando Navarro
14	Sebastian Boscán Leandro Santos
15	María Margarita Giraldo Raquel Santos de Uribe
16	Carmenza González  Quintina Canosa
17	Lorena Meritano Dínora Rosales
18	Lady Noriega Pepita Ronderos
19	Vilma Vera Magnolia Bracho
20	Andrea Villareal Pancha López

Probleme psihologice ale pensionarilor de vârsta a treia.

Pensionarea la vârstnici pune probleme psihologice de care trebuie sa se tina seama.Este vorba de o schimbare brusca a rolului social.Munca salariata,chiar ca subordonat,da aparenta de apartenenta,securitate si forta,elemente care se pierd brusc dupa pensionare.Se descriu trei faze prin care trece individul pensionat:

    -Imediat dupa pensionare individul are un sentiment de frustrare si o stare de insecuritate.Este perioada de stres,favorabila trezirii tulburarilor nevrotice.

    -Urmeaza apoi o faza de neliniste si de cautare a unui nou -rol social-,a unui rol psihologic.

    -A treia faza (intre 6-12 luni) este faza de stabilizare,in care individul accepta rolul pe care si l-a ales.

     Adaptarea nu se termina totusi asa de usor,fiind de fapt o lunga perioada de crize urmate de noi perioade de adaptare.

Persoanele pensionabile  se pot imparti in trei grupe:

    -Subiecti autoimunizati fata de diferitele modificari ale vietii si care pe baza experientei proprii sunt capabili a mentine o "orientare productiva" a existentei lor.

    -Subiecti care ramân dependenti de suporturile culturale si care mentin dificil aparenta unei activitati,in desacord cu sterilitatea lor interioara si care adopta foarte greu noul lor rol.

    -Subiecti care nu au suport cultural si psihologic si care se deterioreaza rapid dupa pensionare.

     Pensionarul se adapteaza la noul sau rol numai când poate face diferente intre rolul sau anterior si personalitatea sa actuala. In ceea ce priveste adaptarea exista o serie de conditii de adaptare la pensionare:

    1.Mentinera unei activitati,sentimentul de inutilitate favorizând deteriorarea.Nu atât productivitatea activitatii ci mai ales factorul de utilitate este important.

     2.Activitatea trebuie sa aiba o utilitate sociala.Nu "rolul de a avea rol" este important,ci aprecierea sociala a muncii este mai importanta .

      3.Intelegerea cu sotul sau sotia poate conditiona reusita sau esecul pensionarii.

      4.Egocentrismul creeaza o desvoltare crescuta a interesului pentru propria persoana si el constiuie pentru pensionar o adaptare necesara.Pensionarul isi poate astfel realiza acuma dorintele pe care pâna la pensionare nu le-a putut realiza.

      5.Existenta unui plan idealist poate sa aiba la aceasta vârsta semnificatie pentru a depasi elementul frustrant care este pensionarea.Pensionarea apare astfel nu ca o pierdere ci ca o oportunitate pentru realizarea unor scopuri inalte (activitate sociala,de exemplu,in folosul colectivitatii).

     6.Aparenta de eliberare pe care pensionarea o da fata de multiplele nerealizari sau tensiuni din timpul activitatii salariate.

     7.Factorul economic are de asemenea mare importanta, numerosi pensionari daca au o pensie suficienta de mare putând astfel fi satisfacuti de soarta lor.

     O deosebita importanta pentru a preveni reactii psihice prea violente la pensionari o constituie modul in care si-au pregatit anterior pensionarea (82% dintre pensionari nu sunt pregatiti pentru pensionare).Se vorbeste,de asemenea  in acest caz de pensionarea progresiva (desactivarea sa se faca treptat).In acest fel starile de anxietate si frustrare vor avea o intensitate mai mica.

    O serie de probleme sunt puse de asemenea de starea sanatatii persoanei pensionate.Pensionarea nu influenteaza sanatatea,ba chiar poate avea efecte pozitive.La femei fenomenele aparute dupa pensionare sunt mai putin importante.Adesea femeile cauta o iesire la pensie mai precoce,uneori cautând sa obtina pensionarea din motive de sanatate.

Tot in scopul profilaxiei tulburarilor psihologice legate de pensionare sunt enumerate de asemenea factori ca:lupta contra singuratatii,organizarea unei vieti mai active,grija pentru igiena,corectarea deficientelor sensoriale, organizarea unor servicii de sanatate mintala pentru batrâni etc.

9 curiozități despre dud (denumirea populară:agud)

• Se cunosc două specii de dud:cel ale cărui fructe sunt albe (Morus alba) și cel ale cărui fructe sunt negre la exterior și roșietice la interior (Morus nigra).
• Arborele de dud poate atinge în înălțime pînă la 10 metri.
• Încă din antichitate, frunzele de dud sunt utilizate în hrănirea viermilor de mătase.
• Lemnul dudului este bun pentru construcții.
• Lemnul dudului este căutat de producătorii de băuturi alcoolice, pentru proprietățile aromatizante și de pigmentare.
• Frunzele dudului conțin substanțe active importante organismului uman precum:glucozide, carbonat de calciu, adenină, tanin, beta-caroten.Din frunze de dud se prepară infuzie ce se bea de 2 ori pe zi.
• Infuzia de dud tratează diabetul zaharat, ulcerul gastric și duodenal, asteniile, afecțiunile pulmonare.
• Din frunzele dudului se obține-extractul fluid, utilizat în aplicații curente,sub formă de picături.
• Picăturile obținute din frunze de dud înlătură deranjamentele stomacale și intestinale.

Anul 1989 în istoria Europei Centrale și de Sud-Est

   Criza economică ce a cuprins majoritatea statelor socialiste in anii 70 s-a perpetuat și în deceniile următoare.Conducerea acestor țări a depus eforturi susținute în vederea promovării reformelor economice, liberalizării societății, dar străduințele lor nu s-au soldat cu succese palpabile.Cauza principală a nereușitei a rezidat la ineficiența economică și lipsa democrației.
  Țările din Europa de Est au fost cuprinse de revoluții anticomuniste victorioase.
În iunie, 1989, în Polonia s-au desfășurat alegeri parlamentare.Pozițile partidului comunist au slăbit mult.În februarie, 1989, Partidul Muncitoresc Socialist Ungar a fost nevoit să renunțe la monopolul asupra puterii.
La 23 octombrie 1989 a fost proclamată Republica Ungară,în consecință în anii 90 au avut loc primele alegeri libere dupa anul 1945.După 1989 în Bulgaria și-au început activitatea partidele de orientare democratică.
  În România, anul 1989 cunoaște numeroase revolte împotriva regimului comunist, au fost organizate revoluții la Timișoara,Brașov, Cluj, Craiova, București.Nemulțumirea și ura românilor a culminat cu prăbușirea regimului Ceaușescu.Pe străzile din București mulțimea fericită striga:,,Ole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e!''
   Dupa anul 1989 in Europa Centrala s-au instaurat regimuri democratice, s-au pus bazele dezvoltarii economiei, s-au conturat relatii internaționale cu Marile Puteri.In Europa de Est, regimurile anticomuniste au dus la destramarea URSS-ului si obtinerea independentei mai multor state, printre care si R.Moldova.

Secretele castraveților

Cunoscut mai degrabă pentru rolul său culinar sau cosmetic,castravetele este un bun remediu naturist.
Afecțiuni tratate:

• Gută - are efecte depurative dacă se beau între 300 şi 500 ml de suc în fiecare zi, timp de o lună.
• Afecțiuni renale - este un bun diuretic, dizolvant al calculilor renali. Se prepară un amestec din 300 ml de suc de castravete, 100 ml de ridiche-neagră şi o lingură cu miere. Se consumă cam doi litri pe zi din acest preparat.Cura durează minimum o lună şi ar trebui asociată cu o dietă vegetariană.
• Colici abdominale
• Probleme digestive
• Detoxifierea organismului - se bea foarte mult suc de castravete.
• Afecțiuni ale pielii(prurit, pecingine).Se pun pe zona afectată cataplasme cu suc proapsăt de castraveţi.
• Obezitate- pentru că are foarte puţine calorii, este recomandat în majoritatea curelor de slăbire.

Mod de administrare

• Suc - se pasează leguma sau se dă pe răzătoarea cea mai mică. Este bun pentru detoxificare dacă se consumă frecvent câte o cană sau două pe zi.
• Crud-în salate
• Mască - pe tenul obosit şi deshidratat, se aplică felii subţiri de castravete.Curăţă tenul în profunzime, hidratează şi catifelează. în plus, calmează ochii iritaţi. Medicina populară foloseşte castravetele pentru albirea tenului.
• Decoct de semințe-într-o cană cu apă, se fierbe o lingură cu seminţe de castravete uscate. Când se răceşte, preparatul se bea, fiind recomandat pentru calmarea tusei.
• unguent - se dă pe răzătoarea mică un castravete şi se amestecă apoi cu o cremă de faţă. Se foloseşte pentru hidratarea tenului cu tendinţă de ridare. E bine ca recipientul să se păstreze la frigider.

Secretele brusturelui

Brusturele este o plantă foarte răspîndită, ale cărei proprietăți medicinale nu sunt apreciate și explorate cum ar trebui.
Afecțiuni tratate de brusture:

• Diabet - scade nivelul zahărului din sânge. Se beau câte 1-2 căni de decoct pe zi.
• Curăță sîngele de toxine.
• Afecțiuni hepatobiliare- Stimulează secreţia de bilă.
• Colică de fermentație - se iau câte zece picături de tinctură de trei ori pe zi.
• Febră - are acţiune sudorifică.
• Entorse și luxații- se pun cataplasme cu frunze zdrobite.
• Alopecie - o dată pe săptămână, se fac fricţiuni la rădăcina firului de păr cu decoct de brusture.
• Acnee - are efect depurativ, curăţând sângele de toxine.Se beau zilnic două căni de decoct sau de infuzie.
• Arsuri și răni-se pun cataplasme din infuzie sau frunze zdrobite.

Mod de administrare:

• Decoct - se curăţă rădăcina, se mărunţeşte şi se lasă să stea cam un sfert de oră în apă clocotită. Se bea îndulcit cu puţină miere, ajutând la eliminarea calculilor biliari de dimensiuni mici.
• Pulbere - se dă prin maşina de tocat o mână de rădăcină uscată de brusture. Se ia de două ori pe zi câte u vârf de cuţit de preparat, amestecat cu puţină apă.
• Infuzie de pulbere - peste o lingură de pudră de rădăcină, se toarnă o cană cu apă clocotită şi se lasă la infuzat cam zece minute, după care se strecoară şi se bea.
• Cataplasme cu frunze verzi.
• Masaj cu decoct - este eficient în tratamentul reumatismului.
• Tinctură - se obţine lăsând la macerat în două căni cu alcool, cam 100 g de rădăcină mărunţită timp de două săptămâni. Este bună pentru masajul scalpului în lupta cu mătreaţa, dar şi fiindcă ajută la tratarea erizipelului.

                                                      Sursă:Enciclopedia Plantelor Medicinale