Pablo Diego José Francisco de Paula Juan
Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad
Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso Lopez (n. 25 octombrie 1881, Malaga - d. 8
aprilie 1973, Mougins/Cannes), artist plastic spaniol. Picasso nu s-a putut
mulţumi în viaţă cu un singur rol. Va juca multe, reale şi imaginare, dar pe
toate cu aceeaşi pasiune. A fost andaluz şi catalan, spaniol şi francez. A fost
un copil genial, la Paris un străin
"iresponsabil", din cauza căruia însă cartierul Montmartre
a intrat în legendă. A fost un amant pasional, soţ şi tată. Dar mai presus de
orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea,
unul dintre marii maeştri ai penelului, care a rupt definitiv cu convenţiile
stilului iluzionist şi figurativ, dominant încă din perioada Renaşterii. Aşa
cum tablourile cubiste au descompus realitatea, şi opera lui Picasso este o
oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea şi totodată viaţa
particulară a artistului. Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care
glorifică frumuseţea şi erotismul femeilor iubite. Optzeci de ani de activitate
artistică - pictură, sculptură, poezie - reflectă multilateralitatea creaţiei
lui Picasso care trăieşte pentru artă şi prin artă.
Anii de ucenicie şi
începuturile carierei artistice
 |
| Pînză în ulei, 1896 |
Pictura face parte din
viaţa lui Picasso şi, în acelaşi timp, viaţa lui înseamnă în egală măsură artă.
S-a născut la 25 octombrie 1881 în Malaga (Andaluzia) ca fiu al lui José Ruiz
Blasco - pictor şi profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Malaga - şi al
soţiei sale, Maria Picasso y López. Talentul lui Pablito se evidenţiază încă
din copilărie, ca adolescent îi uimeşte pe profesorii de la Institutul de Arte
Frumoase din La Coruna,
deşi el suportă cu greu rigoarea tradiţiei şi educaţia academică. În anul 1895
familia se mută la
Barcelona. Tatăl său îi dăruieşte pensulele sale, gest prin
care îi recunoaşte talentul. Tânărul Picasso îşi continuă studiile la Şcoala de
Arte Frumoase din Barcelona (1896) şi la Academia de Pictură din Madrid (1897-1898).
 |
| Rendez-vous, 1900 |
În
anul 1900, Pablo, în vârstă de nouăsprezece ani, îşi expune pentru prima dată
lucrările în localul Els Quatre Gats ("La patru pisici") din
Barcelona, unde se aduna avangarda artistică şi intelectuală din capitala Cataluniei.
Din 1901, începe să-şi semneze lucrările cu numele mamei sale, consideră că
Picasso "sună foarte bine". Următorii ani şi-i petrece călătorind
între Spania şi Franţa. La Paris
este influenţat de operele lui Auguste Renoir şi Claude Monet. Expune câteva
tablouri la galeristul Ambroise Vollard, unde cunoaşte pe pictorul Max Jacob,
de cale îl va lega o prietenie de lungă durată.
La Paris în cartierul Montmartre.
Perioadele albastră şi roz
 |
| La 23 de ani, Picasso decide să se stabilească definitiv la Paris |
În 1904, Picasso se hotărăşte să se stabilească definitiv
la Paris, într-o
casă veche, cunoscută sub numele de Bateau Lavoir, unde locuiesc studenţi,
pictori, sculptori şi actori. Pictează la început tablouri triste, în tonuri
albastre reci (aşa numită perioadă albastră), ce exprimă singurătatea,
suferinţa şi sărăcia, reflectând o dispoziţie afectivă melancolică.Cunoaşte pe
Fernande Olivier, o tânără brunetă şi elegantă, de care se îndrăgosteşte şi cu
care va locui împreună. În pânzele lui Picasso domină acum nuanţele deschise,
senine (perioada roz).Fascinat de universul arlechinilor, acrobaţilor şi
clovnilor, merge adeseori la un circ din apropiere unde îşi găseşte motive
pentru tablourile sale. Vara anului 1905 o petrece într-un sat din Pirinei
împreună cu Fernande. Lucrează acolo la tablourile care vor marca începutul "perioadei
primitive" în creaţia lui. Picasso se îndepărtează de modul clasic,
figurativ, de prezentare a chipului omenesc, îl interesesează sculptura iberică
dinaintea dominaţiei romane, renunţă la modele şi pictează exclusiv din
imaginaţie. Acest
proces este încununat de realizarea tabloului Domnişoarele din Avignon (1907),
care prevesteşte naşterea cubismului.
Cubismul
Între
anii 1908 şi 1914 Picasso trasează împreună cu Georges Braque drumul unui mod
revoluţionar de tratare a formelor, care va căpăta denumirea de Cubism, de la
articolul criticului Louis Vauxcelles: "...ei dispreţuisc formele, reduc
totul - locuri, figuri, case - la formele geometrice elementare, la
cuburi". În realitate, Picasso şi Braque încearcă să reprezinte obiectele
tridimensionale pe suprafaţa bidimensională a tabloului, fără a folosi mijloace
iluzioniste, să reunească forma şi suprafaţa recurgând la mijloacele unei
picturi fără deosebiri între prim plan şi fondul în perspectivă. Obiectele se descompun în părţi elementare,
pentru a fi din nou reconstruite pe suprafaţa pictată. Începând cu anul 1912, Picasso recurge la metoda
"colajelor" (hârtie lipită, fr.: collage, papiers collés), cubismul
intră în aşa zisă "fază sintetică". În felul acesta, Picasso reuşeşte să accentueze
şi mai mult diferenţa între suprafaţa tabloului şi relieful obiectelor
reprezentate.Aceşti ani reprezintă pentru Picasso un punct de
cotitură. Maniera de a picta dar şi situaţia financiară se schimbă radical.Preţurile
tablourilor sale cresc, nu va mai cunoaşte niciodată sărăcia. Picasso
închiriază o casă în cartierul burghez Montparnasse,
unde se mută cu noua sa iubită, Marcelle Humbert. În anul 1915 îl cunoaşte pe
scriitorul Jean Cocteau şi pe Seghei Diaghilev, conducătorul ansamblului
avangardist Les Ballets Russes. Picasso proiectează decorurile şi costumele
pentru spectacolul de balet "Parada" (1917), pus în scenă de Jean
Cocteau. Pleacă la Roma
împreună cu corpul de balet şi se îndrăgosteşte de dansatoarea Olga Koklova, cu
care se căsătoreşte în vara anului 1918.
Perioada dintre cele două războaie mondiale "Clasicismul"
în pictura lui Picasso
În timpul călătoriei în Italia, vizitează oraşul
Napoli şi vechile ruine de la Pompei, unde admiră picturile
murale romane. Picasso reintroduce stilul compoziţiilor figurative,
reprezentate naturalist, cu contraste de lumină şi umbră. Desenul elegant se
limitează uneori doar la reprezentarea contururilor corpurilor de femei sau
copii (Nud şezând, 1923). Coloritul aminteşte de perioada roză (Arlechin cu
mâinile împreunate, 1923). Este o perioadă liniştită de viaţă de familie şi de
lucru. În 1921 se naşte primul său copil, Paul. În scurtă vreme totuşi
relaţiile dintre cei doi soţi se strică. Picasso începe o legătură amoroasă cu
Marie-Thérèse Walter.
Picasso şi suprarealismul
În 1925, Picasso participă cu tabloul Trei
dansatoare la prima expoziţie suprarealistă din Paris. Picasso nu este însă un artist
suprarealist în sens propriu şi nu a făcut parte din cercul parizian din jurul
lui André Breton. Totuşi este uneori considerat ca suprarealist, prin faptul că
opera sa nu reflectă o realitate vizibilă, ci redă o reprezentare interioară
(Pictoriţa 1933, Nud în mijlocul unui peisaj 1933). În acest timp Picasso pictează
un ciclu dedicat luptelor cu tauri (Moartea toreadorului, 1933) şi reia mitul
antic al Minotaurului, care simbolizează virilitatea.În 1935 se
desparte de Olga Koklova. O cunoaşte pe Dora Maar, pictoriţă şi fotografă, care
avea mulţi prieteni în cercul suprarealiştilor. În noua lui dragoste pictorul
găseşte o corespondenţă intelectuală care până atunci îi lipsise. Nu o va
părăsi totuşi pe Marie-Thérèse şi îşi împarte viaţa între cele două amante.
Anii de război
După izbucnirea războiului civil din Spania,
Picasso se pronunţă de partea guvenului republican. În iulie 1937, are loc la Paris
"Expoziţia Mondială". Tabloul lui Picasso, Guernica,
expus în pavilionul spaniol, este dedicat oraşului basc Guernica, bombardat de aviaţia germană.
Această operă marchează începutul angajării politice a artistului, care va
culmina cu înscrierea în Partidul Comunist Francez (1944). În timpul ocupaţiei
germane a Parisului, atelierul lui Picasso din rue des Grands Augustins devine
un punct de întâlnire al artiştilor şi literaţilor, ca Jean-Paul Sartre,
Raymond Queneau.
Ultimii ani
În anul 1946, Picasso o părăseşte pe Dora Maar.
El începuse de fapt o relaţie cu tânăra pictoriţă Françoise Gilot, pe care o
cunoscuse cu trei ani mai înainte. Se mută împreună în sudul Franţei. Începând
din anul 1948 vor locui la
Vallauris, unde Picasso se consacră sculpturii, ceramicii şi
litografiei. În anul 1949 se naşte fiica lor, Paloma, al cărei nume aminteşte
de celebrul "porumbel al păcii" de pe afişul Congresului Mondial al
Păcii. Anul 1953 debutează cu despărţirea de Françoise şi retragerea din
partidul comunist, şi se încheie cu o nouă poveste de dragoste cu Jacqueline
Roque. Jacqueline are 26 de ani, se vor căsători în 1961. În 1963 se deschide la Barcelona
"Muzeul Picasso", care va cuprinde mai târziu cea mai mare parte din
operele sale.Pablo Picasso moare la 8 aprilie
1973 la Mougins,
în apropiere de Cannes, la vârsta de 91 ani. Picasso
şi-a transformat viaţa în legendă. După anii petrecuţi printre boemii din Montmartre, a devenit - graţie geniului şi spiritului său
inovator, dar totodată şi prieteniilor celebre şi aventurilor sale amoroase -
cel mai renumit pictor al secolului al XX-lea.
Galerie
