Enigma Otiliei de G.Calinescu-comentariul literar

,,Enigma Otiliei''
In 1932, George Călinescu susţinea ideea apariţiei - în literatura română - a unui roman de atmosferă modernă, deşi respingea teoria sincronizării obligatorii a literaturii cu filozofia şi psihologia epocii, argumentând că l.iteratura trebuie să fie în legătură directă cu "sufletul uman". Prin romanele lui, Călinescu depăşeşte realismul clasic, creează caractere dominate de o singură trăsătură definitorie, realizând tipologii (avarul, arivistul), modernizează tehnica narativă, foloseşte detaliul în descrieri arhitecturale şi în analiza personajelor, înscriindu-se astfel în realismul secolului al XlX-lea, cu trimitere certă către creaţia lui Balzac. Elemente şi tehnici moderne. Influenţe balzaciene.

A)  Balzacianismul este prezent în "Enigma Otiliei" prin tema romanului, care ilustrează viaţa burgheziei bucureştene de la începutul secolului  al  XX-lea,  societate degradată sub puterea mistificatoare a banului, întreaga acţiune a romanului construindu-se în jurul averii lui moş Costachc  Giurgiuveanu,  care  concentrează  faptele şi  reacţiile  tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai puţin de moştenire. De altfel, Balzac a concentrat ideea că banii, averea au putere distrugătoare asupra eticii unei societăţi, afirmând: "Zeul la care se închină toţi este banul".

B) Ideea paternităţii este nucleul epic al romanului, fapt confirmat de Călinescu însuşi, care-şi intitulase iniţial romanul "Părinţii Otiliei". Ideea paternităţii este, de asemenea, de influenţă balzaciană, preluată probabil din romanul "Moş Goriot", în care degradarea relaţiilor din cadrul unei familii duce, fără putinţă de tăgadă, la degradarea întregii societăţi. Balzac exprimă această idee prin replica lui Goriot, aflat pe patul de moarte: "Patria o să piară dacă taţii sunt călcaţi în picioare. Societatea, lumea se bazează pe paternitate, totul se prăbuşeşte dacă nu-şi mai iubesc copiii părinţii". Relaţiile interfamiliare sunt degradate şi în romanul lui Călinescu. Sentimentele paterne ale lui Costache Giurgiuveanu pentru Otilia sunt învinse de avariţia personajului, el neputând asigura "fe-fe-feliţei" lui traiul în viitor, aceasta fiind nevoită să se mărite cu Pascalopol. Acesta, la rândul lui, nu-şi defineşte foarte bine sentimentele faţă de Otilia, nu ştie cât o iubeşte ca un tată şi cât ţine la ea ca la o iubită, nu poate distinge "ce e patern şi ce e viril" în relaţia sa cu tânăra Otilia, Relaţia familială a Aglaei cu fratele ei, Costache, se degradează profund din cauza averii acestuia, distrugând orice sentimente fraterne între cei doi. Relaţia familiei Olimpia - Stanică Raţiu se rezumă la discursuri fade despre familie şi societate, tema dizertaţiilor sale fanfaronade fiind paternitatea, o teorie demagogică prin care Stanică stoarce bani de la oricine. Aurica şi-ar dori o familie, dar deoarece concepţia sa este complet falsă, nu reuşeşte să-şi întemeieze un cămin. De asemenea, relaţiile din cadrul familiei Tulea sunt total degradate, Aglae stăpâneşte cu autoritate distrugătoare destinele copiilor ei, iar Simion, ca tată şi ca soţ, este total neavenit, incapabil şi neputincios de a 11 un "cap de familie".C) Tipologia personajelor este construită artistic de Călinescu, prin aceea că fiecare erou al romanului este dominat de o trăsătură de caracter puternică, definindu-1 în esenţa sa morală. Costache Giurgiuveanu este tipul  avarului,  Stanică   Raţiu  este  tipul  arivistului,  al  parvenitului descendent al lui Dinu Păturică, iar demagogia se înscrie în descendenţa lui Nae Caţavencu, Aglae este "baba absolută", Titi - tipul retardatului, Felix  este  definit de  autor ca  "martor şi  actor",  iar Otilia,  femeia enigmatică.

D) Tehnica detaliului este o modalitate epică a romancierului, prin care acesta încadrează cu precizie acţiunea în timp şi spaţiu ("într-o seară, de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele zece, (...) în strada Antim, venind dinspre strada Sfinţii Apostoli..."),   descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu ("zidăria era crăpată şi scorojită (...) un grilaj înalt şi greoi ruginit şi căzut puţin pe spate...") creează atmosfera în care se vor derula destinele, personajelor, dar are şi implicaţii caracterologice pentru proprietar. Conturarea personajelor se bazează, de asemenea pe folosirea detaliului  atât pentru  descrierea  fizionomiei  acestora  cât  şi  pentru descrierea coafurei, a îmbrăcămintei,  a gesturilor,  a timbrului  vocii, construind personajul în totalitate, fizic, moral şi în mişcare: "Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuşi evitând impresia de exces, cărnos la faţă.şi rumen ca un negustor, însă elegant prin fineţea pielii şi tăietura englezească a mustăţii cărunte. Părul rar dar bine ales într-o cărare care mergea din mijlocul frunţii până la ceafă, lanţul greu de aur cu breloc la vestă, hainele de stofă fină, parfumul discret în care intra

'. şi o nuanţă de tabac, toate acestea reparau cu desăvârşire, în apropiere, neajunsurile vârstei şi ale corpolenţei" (descrierea lui Pascalopol, prin ochii lui Felix).

Elementele romantice se adugă celor balzaciene, prin câteva trăsături evidente:

^folosirea antitezei în caracterizarea unor personaje, Felix cu Titi, Otilia cu Aurica, moş Costache cu Pascalopol, se opun prin trăsăturile esenţiale: inteligenţă, ambiţie, frumuseţe, delicateţe, farmec, generozitate, în antiteză cu debilitatea mintală, apatia, urâţenia, acreala, răutatea, invidia, avariţia;

*descrierea naturii Bărăganului într-un registru fantastic, descrierea casei vechi, paraginile, cu scări care scârţâie, cu giurgiuvele scorojile amintind de casa lui Dionis din nuvela eminesciană;

*molivul "orfanului", evidenţiat în roman prin Felix şi Otilia, supuşi - din această cauză - răutăţilor înveninate ale clanului Tulea;

Elementele realiste sunt evidenţiate în roman prin:

*tema care reflectă stadiul societăţii burgheze în plină degradare morală sub puterea mistificatoare a banului, căruia "i se închină toţi";

*personajele luate din realitalea acestei societăţi: avarul, parvenitul, demagogul - tipuri umane specifice (N.Filim^:on, I.L.Caragiale);                                                        . '

Elemente ale clasicismului reies mai ales din:

*simetria romanului, care începe cu o imagine dezolantă a casei iui Costache Giurgiuveanu şi se termină cu aceeaşi imagine lugubră: "Aici nu stă nimeni";

*trăsâlura de caracter dominantă la unele personaje: Costache Giurgiuveanu - avariţia, Leonida Pascalopol - nobleţea sufletească, Stanică Raţiu - arivismul şi demagogia, Aglae — răutatea şi invidia etc.;

Romanul "Enigma Otiliei" de George Călinescu întruneşte aşadar spiritul clasic balzacian, cu elemente de factură romantică şi cu trăsături puternice ale romanului modem, realist şi obiectiv prin introspecţia şi luciditatea analizei psihologice a personajelor, din care se desprind psihologii derutante (Otilia), degradări psihice ca alienarea, senilitatea (Simion), consecinţele eredităţii (Aurică o reeditează pe Aglae, iar Titi pe Simion), consliluindu-se într-o creaţie fundamentală a literaturii române.

Semnificaţia titlului. Olilia esle un personaj lipic de feminitate enigmatică pentru toate personajele romanului. Subiectivismul cu care esle privită din mai multe unghiuri de vedere foarte diferite, asociază în mod fericit puritatea cu farmecul natural al vârslei, Olilia fiind de o tulburătoare seriozitate sau zvăpăiată ca o fetiţă, ceea ce dă o fascinaţie cuceritoare personajului. Amestecul teribilelor copilării, al plăcerilor de a alerga desculţă prin iarbă cu seriozitatea şi raţiunea rece cu care judecă şi explică imposibilitatea mariajului dintre ea şi Felix nedumereşte şi fascinează, împrăştiată şi dezordonată, acceptă cu luciditate protecţia lui Pascalopol şi respinge cu rezervă manifestările sentimentale ale lui Felix. Este înţelegătoare şi plină de Iaci în comportamentul ei faţă de moş Costache, dar aparent imună la răutăţile celor din clanul Tulea, ea rămâne surprinzătoare prin amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate profundă.

Această "enigma a Otiliei" se naşte mai ales în mintea Iui Felix, care nu poate da explicaţii plauzibile pentru comportamenlul fetei, ce rămâne până la sfârşitul romanului o tulburătoare întruchipare a nalurii contradictorii a sunetului feminin.

îndrăgostit total de Otilia, Pascalopol o admiră şi o înţelege, dar nici el nu poate descifra în profunzime reacţiile şi gândurile fetei, confirmându-i lui Felix în finalul romanului: "A fosl o fală delicioasă, dar.  ciudată. Pentru mine e o enigmă". Caracterizarea personajelor.

Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului pentru că, direct sau indirect, el hotărăşte destinele celorlalte personaje care se concentrează în jurul averii sale, în goana după moştenire.

E tipul avarului , înscriindu-se în descendenţa lui Hagi-Tudose al lui Delavrancea sau Harpagon al lui Moliere, dar se distanţează de acestea prin încercarea de a-şi depăşi condiţia. George Călinescu îşi apără personajul, negând înscrierea lui în şirul avarilor, aducând ca argument faptul că Giurgiuveanu este umanizat de dragostea lui sinceră pentru Otilia, chiar dacă nu reuşeşte să şi-o materializeze.

încă de la începutul romanului, apariţia sa este bizară, deconcertându-1 pe Felix atunci când îi spune: "nu-nu stă nimeni, aici", răspuns de domeniul absurdului. Felix îşi imaginase că tutorele său e un om masiv, "de o greutate extraordinară", având în vedere că ştia despre el că este bogat, deţine mai multe imobile, îi fusese lăsat în grijă, argumente pentru a-şi închipui că Giurgiuveanu are forţă, însă îi apare în faţă un om mititel, puţin adus de spate, cu o chelie de porţelan, cu faţa spână, buzele galbene de prea mult fumat, cu ochii clipind rar şi moale.

Aspectul exterior şi interior al casei paraginile, aflate aproape în ruină, trimite - cu toate detaliile descriptive - către avaritia personajului, dar şi către un soi de parvenitism, arhitectura casei sugerând "intenţia de a executa grandiosul clasic în materiale nepotrivite". Ca orice avar, Costache Giurgiuveanu se teme de orice nou venit, ca de un intrus nedorit, un potenţial atentator la averea sa.

Caracterizarea personajului  se face prin acumularea de fapte, întâmplări, vorbe, 'gesturi, gânduri şi atitudini. Micile "ciupeli" faţă de Pascalopol, socotelile încărcate pentru întreţinerea lui Felix, obţinerea unor câştiguri  anuale prin  închirierea  unor  imobile pentru  studenţi, localurile, restaurantele motivează avaritia personajului, mai ales că el se supune  unor privaţiuni  personale  de  hrană,  îmbrăcăminte,  îngrijiri medicale. De câte ori are prilejul să mănânce de la alţii, gesturile sale sunt sugestive pentru lăcomia structurală: "Bătrânul mânca cu lăcomie, vârând capul în farfurie''. Vrea să-i construiască Otiliei o casă, pentru a-i asigura "fe-fetiţei" lui o stabilitate în viitor, dar foloseşte materiale foarte ieftine, strânse de la demolări, iar planul arhitectural îl făcuse singur. Vinde manuale, seringi, instrumente medicale pe care Ie confiscă sau le ia pur şi simplu de la studenţii care stăteau la el cu chirie şi care întârziau cu plata acesteia. Banii îi ţine în casă, ascunşi în locuri ferite, temându-se mereu să nu-1 vadă cineva atunci când umblă la ei, dar nu îi depune Ia bancă, deoarece avarul trebuie să pipăie şi să vadă mereu banii, pe care-i iubeşte mai mult decât orice pe lume.

Ţinuta vestimentară este ridicolă, poartă ciorapi de lână de o grosime "fabuloasă" şi "plini de găuri", unghiile netăiate, ghete de gumilastic, nădragii largi de stambă colorată prinşi cu sfoară.

Gesturile, bâlbâială, răguşeala sunt arme de apărare, reacţii provocate de teama de a nu fi jefuit, de a nu fi pus în situaţia de a da vreun ban cuiva care îi cere. Este dominat de o suspiciune permanentă faţă de oricine, se zbate între obişnuinţă şi dorinţă, aflându-se în imposibilitatea de a ceda Otiliei banii sau averea care i se cuveneau de drept, de la mama sa. Sentimentele paterne pe care le are pentru Otilia, singura faţă de care este generos, atât cât poate el să fie, îl fac să înţeleagă faptul că adoptarea fetei, testamentul şi depunerea într-un cont pe numele ei a unei sume de bani constituie o cale dreaptă şi cinstită de a-i purta de grijă, dar patima pentru bani, avaritia sunt mai puternice şi-1 fac să ezite, dovedind un caracter slab. Otiiia îl înţelege la rândul ei şi nu poate fi supărată pe , "papa" care este "un om bun, dar are şi el ciudăţeniile lui".

Destinul lui Costache este dramatic, moartea sa stând sub imperiul aceleaşi disperări şi temeri în care trăise, "ba-banii, pu-pungaşule".

Relaţia cu celelalte personaje este dominată de o suspiciune permanentă, bănuind mai ales pe Aglae şi pe Stanică Raţiu că îi pândesc averea, deşi şi celelalte personaje au, într-o măsură mai mare sau mai mică interese materiale la Giurgiuveanu. Este temător faţă de orice, are o spaimă faţă de autorităţi, de oficialităţi, cu care nu vrea cu nici un chip să aibă de-a face, Călinescu descoperind chiar o latură comică a situaţiilor ivite, ca aceea a atacului clanului Tulea, care seamănă cu un asediu al casei lui Costache Giurgiuveanu.

Otilia Mărculescu este "eroina mea lirică" proiecţia autorului în afară, "tipizarea mea în ipostază feminină". Este cei mai modern personaj al romanului atât prin tehnicile de realizare, cât şi prin problematica sa existenţială, reprezentând drama feminităţii.

Fascinantă şi  imprevizibilă, Otilia se diferenţiază de celelalte personaje feminine din literatura română (Saşa Comăneşteanu din "Viaţa  , la ţară" de Duiliu Zamfirescu şi de Olguţa din "La Medeleni" de Ionel   • Teodoreanu) prin aceea că ea se alia permanent într-un proces dinamic, în   i continuă devenire.    Portretul fizic sugerează trăsăturile sale morale de delicateţe, tinereţe, farmec, cochetărie, distincţie, inocenţă şi maturitate: "... un cap prelung şi tânăr de fată, încărcat de bucle, căzând până la umeri. Fata, subţirică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar strânsă tare la mijloc şi cu o mare coleretâ de dantelă pe umeri, îi întinse cu francheţe un braţ gol şi delicat...". Definită prin felul de a fi, prin fapte, aţiuni, gesturi, vorbe şi gânduri, Otilia este un personaj complex, cu un comportament derutant, fiind capabilă de emoţii puternice, apoi trecând brusc de la o stare la alta, împrăştiată şi visătoare, deseori dovedind în mod surprinzător luciditate şi tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilăroasă şi matură în acelaşi timp: aleargă desculţă prin iarba din curte, se urcă pe stogurile de fân în Bărăgan, stă ca un copil pe genunchii lui Pascalopol, dar este profund lucidă şi matură atunci când îi explică lui Felix motivele pentru care ei doi nu se pot căsători, dovedind o autocunoaştere desăvârşită a propriei firi: "Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată".

Camera Otiliei o defineşte întru totul prin detaliile cu semnificaţii caracteriale: "o masă de toaletă cu trei oglinzi mobile şi cu multe sertare, (...) un scaun rotativ pentru pian", ceea ce ar putea fi interpretat ca sugestie pentru firea ei imprevizibilă (motivul oglinzilor). Dezordinea tinerească a lucrurilor aruncate amestecat peste tot (rochii, pălării, pantofi, jurnale de modă franţuzeşti, cărţi, note ^muzicale,, păpuşi) .trimit către exuberanţa juvenilă, către un univers spiritual al "ascunzişului feminin", cum spune autorul.

Faţă de Felix are gesturi familiare, tandre, ce ilustrează deseori o grijă maternă pentru el. Finalul romanului este deschis în privinţa destinului Otiliei, modernismul personajului constând şi în faptul că nimeni nu poate dezlega misterul ce se ţesuse în jurul ei, Felix însuşi conchizând că după atâţia ani, pentru el Otilia rămăsese "o enigmă". Fotografia pe care o priveşte Felix dezvăluie o "femeie frumoasă, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatică", ci avea un aer de platitudine feminină, care nu mai semăna cu imaginea din conştiinţa lui.

Este cel măi controversat personaj al romanului, apărând în opinia personajelor în mod diferit, stârnind contradicţii surprinzătoare.

Moş Costache o iubeşte pe "Otilica", "pe fe-fetiţa mea", el fiind "papa" care primeşte de la ea un strop de tinereţe, lumină şi vioiciune. Raţionalul Felix vede în Otilia "o fată admirabilă, superioară, pe care n-o înţeleg". Pascalopol o priveşte pe Otilia ca pe femeia în devenire, cu care are răbdare, dar faţă de care nu distinge însă "ce e patern şi ce e viril" în dragostea lui pentru ea, o consideră "o artistă", îl încântă şi îl emoţionează, "e ca o rândunică". Pentru Stanică Raţiu, Otilia este o femeie cu "spirit practic", care ştie ce vrea şi cum să se descurce în viaţă: "deşteaptă fată". Aglae o consideră "o zănatică", "o dezmăţată", "o stricată", care suceşte capul băieţilor de familie, deoarece chiar şi pe Titi reuşise să-l cucerească, iar Aurica o urăşte şi o invidiază pentru că are succes k bărbaţi.

Otilia trăieşte drama singurătăţii, a viitorului ei ambiguu, departe de mult visata fericire, deoarece orice fiinţă umană se bucură de viaţă adevărată doar câţiva ani: "noi nu trăim decât cinci-şase ani".

Felix Sima, definit chiar de Câlinescu "martor şi actor", deschide romanul prin descrierea casei, privită prin ochii săi şi îl încheie cu aceeaşi imagine a clădirii văzută din perspectiva eroziunii timpului. Romanul pune în centrul narativ al acţiunii formarea personalităţii lui Felix, de aceea poate fi considerat un bildungsroman. Felix este cel care introduce cititorul într-o lume necunoscută, de care ia act prin imaginile refletate în conştiinţa acestui personaj. Felix Sima este fiul doctorului losif Sima, de la Iaşi, care murise şi-1 lăsase în grija tutorelui Costache Giurgiuveanu. Tânărul vine la Bucureşti, la unchiul său, ca să urmeze cursurile facultăţii de medicină.

Portretul fizic ilustrează, prin detaliile descrierii, portretul moral al personajului: "faţa îi era juvenilă şi prelungă, aproape feminină", cu "şuviţe mari de păr ce-i cădeau de sub şapcă", obrazul de "culoare măslinie", iar nasul "de o tăietură elenică" îi dădea o "notă voluntară".

Comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele, conturează încă de Ia început o fire raţională, lucid, cu o mare nevoie de certitdini, o fire analitică şi un spirit de observaţie foarte dezvoltat. De la început simte pentru Otilia o simpatie spontană, care se transformă în iubire, fiind chinuit de luptă ce se dă în sufletul său între a crede bârfele clanului Tulea şi a păstra o dragoste pură pentru fată. îl descumpăneşte comportamentul derutant al Otiliei, nu-şi poate explica schimbările bruşte de atitudine ale fetei, trecerea ei de la o stare la alta. Plecarea Otiliei la Paris cu Pascalopol îl deznădăjduieşte, însă nu renunţă la carieră, bă dimpotrivă, eşecul în dragoste îl. maturizează, Felix păstrând în amintire o iubire romantică, înălţătoare, care-i dă putere, fiind un corolar al muncii sale. Lucid şi raţional, el înţelege că într-o societate degradată în esenţele ei morale, dragostea nu mai poate fi un sentiment pur, căsătoria devenind o afacere pentru supravieţuire şi nu o împlinire a iubirii. Felix însuşi "se căsători într-un chip care se cheamă strălucit şi intră, prin soţie, într-un cerc de . persoane influente".

în relaţiile cu celelalte personaje, Felix apare ca un intelectual superior, situându-se deasupra superficialităţii şi meschinăriei lumii burgheze, conducându-se după un cod superior de norme etice: "să-mi fac o educaţie de om. Voi fi ambiţios, nu orgolios."

Ambiţios, aşadar, învaţă şi face eforturi deosebite de a se remarca pe plan profesional. Ferm şi tenace, munceşte cu seriozitate pentru a deveni un nume cunoscut în medicină, publică un studiu de specialitate într-o revistă franceză şi, cu îndârjire şi preocupare pentru cariera sa, devine profesor universitar, o autoritate medicală, căsătorindu-se, potrivit ambiţiei sale, cu fata unei personalitţăi politice a vremii, care-i asigură şi un statut social superior.

Stanică Raţiu este tipul arivistului, al parvenitului, înscris în galeria lui Dinu Păturică, personajul lui Nicolae Filimon, fiind în acelaşi timp şi tipul demagogului, alături de Nae Caţavencu al lui l.L.Caragiale. "Avocatul fără procese¹', Stanică provine dintr-o familie numeroasă care-şi împărţise diferitele moşteniri, fiind produsul societăţii în care trăieşte, o societate în care banii reprezintă totul, în care căsătoriile se bazează pe interese materiale, ca şi cariera, succesul în viaţa politică, respectul şi statutul social, adică o lume unde "Zeul la care se închină toţi este banul" (Balzac).

Portretul lui Stanică Raţiu, avocat de profesie, dar fără succes în profesie, este construit, asemenea celorlalte personaje, din detalii fizice cu semnificaţii morale, acesta fiind un bărbat "de o sănătate agresivă", cu "păru! mare şi negru, foarte creţ şi cu mustaţă în chip de muscă", îmbrăcat "într-un costum de soie-ecrue deschis", cu "o lavaliera" înfoiată, semn al dorinţei sale de a părea un om de lume, în pas cu moda. E! îşi face apariţia în casa lui Costache Giurgiuveanu, unde se adunaseră toate personajele romanului la o partidă de cărţi, cu scopul de a-1 convinge pe socrul său, Simion Tulea, să-i dea dota promisă Olimpiei, pentru ca, la rândul lui, să-şi respecte promisiunea de a se căsători legal cu dânsa.

. Gesturile, atitudinea, acţiunile şi mai ales locvacitatea personajului compun parvenitul şi demagogul tipic: "Stanică vorbea sonor, rotund, cu gest artistic şi declamator", care aşteaptă cu nerăbdare "lovitura cea mare care să-i schimbe cursul vieţii". De aceea el nu se dă în lături de la nimic pentru a deveni bogat, colportează ştiri, dă sfaturi pe care nu i le cere nimeni, se amestecă în cele mai personale acţiuni ale altora, face promisiuni pe care nici nu se gândeşte să le respecte, fiind mereu în mişcare, prezent oriunde şi peste tot, agasând pe toată lumea: "informează şi se informează, trage sfori cu indiscreţie şi cu un tupeu revoltător".

Dotat cu o locvacitate desăvârşită, Stanică ţine discursuri demagogice despre orice: familie, societate, principii morale, libertate, religie, cu o uşurinţă ce demonstrează că nici una din ideile exprimate nu-1 defineşte.

Se iluzionează cu marea iubire pentru Olimpia, cu care trăieşte în concubinaj, sperând că ea va moşteni o avere importantă, face"un calcul de maestru care nu se uită la bunurile imediate, ci la cele ce pot decurge mai târziu", dar iubirea se stinge, ea nu este femeia potrivita care să-1 ajute în ascensiunea de a deveni un om important în societate, prin îmbogăţire. De aceea se hotărăşte sa se despartă de ea, deoarece nici casele promise Olimpici de către familie nu îi sunt date de Simion şi, din perfidie structurala, nu se lasă descoperit în adevăratele motive, ci dă vina pe faptul că este lipsii de "fericirea paternităţii" (după moartea lui Relişor) şi face paradă de sensibilitatea sa, ducând "o lupta dureroasă între sentimente şi datorie".

Impostor, volubil, grosolan, trivial, demagog, patetic şi năucitor de locvace, Stanică "are geniu", adoptă maniere distinse cu Aglae, pe Aurica "o ia în braţe şi o sărută viguros". Bun cunoscător de oameni, exercită asupra interlocutorului o influenţă puternica, are o capacitate de adaptabilitate fantastică, este un actor talentat, jucând cu fiecare alt rol, în funcţie de interes, în timpul bolii lui Costache Giurgiuveanu, Stanică îi povesteşte, despre decesele unor persoane, "cu o viteză satanică", înspâimântându-l pe bătrân.

Hotărât sa pună mâna pe averea lui moş Costacire, se furişează în casa acestuia, apare din umbră când nu te aştepţi, îl descoase cu privire la testament, pândeşte mereu o ocazie potrivită şi aceasta se iveşte: văzând unde ţine bătrânul banii, îi fură şi-i cauzează astfel moartea: "ba-banii, pu-pungaşule '. Fără nici un pic de remuscare, joacă rolul îndureratului "cel mai pătruns de evlavie", mai ciupeşte ceva bani din săculeţul găsit de Aglae, apoi, îmbogăţit, părăseşte cu totul familia Tulea. Se căsătoreşte cu Georgeta, îşi face firmă de avocatură, patronează tripouri şi cercuri de morfinomani şi este propulsai de noul său statut social în viaţa politică, devenind o personalitate remarcabilă a acestei societăţi în care nu contează mijloacele de parvenire, ci numai banii, averea, bogăţia.

Aglae Tulea este "baba absolută, fără cusur în rău", aşa cum o caracterizează Weissman. este sora lui Costache Giurgiuveanu, mama a trei copii: Olimpia, Titi si Aurica şi soţia lui Simion Tulea.

Portretul fizic este detaliat şi are semnificaţii pentru portretul momi. "cu părul negru pieptănat bine într-o coafură japoneză", cu faţa "gălbicioasă". cu "buzele subţiri", cu nasul încovoiat, obrajii brăzdaţi de cute adânci şi ochii bulbucaţi ca ai lui moş Costache, împroaşcă ură şi venin, fiind mereu invidioasă şi arţăgoasă.

Lacomă şi obsedată de averea lui Costache, are un singur scop, pe care nu şi-l împlineşte: realizarea copiilor ei. Mărginită, odioasă, meschină, înveninată împotriva Oliliei, Aglae se opune cu tărie încercării fratelui ei de a înfia fala: "Cal trăiesc cu, niciodată. Doar mai sunt legi în ţara asia, mai sunt tribunale, îl dau pe mâna parchetului pe Costache, asta-i fac. L-a ameţit stricata asta. Cine ştie ce-o fi între ei".

Desconsideră orice preocupare intelectuală, considerând că prea multă caile strică minţile oamnenilor, de aceea îl înţelege pe Titi, căruia-icurge sânge din nas de prea multă învăţătură, deşi acesta împlinise 22 de ani şi rămăsese repetent .mereu, nereuşind să-şi termine şcoala. Greşeşte profund în metodele de educaţie, pe Titi îl trimite să se legene ca să se liniştească, amplillcându-i astfel boala psihică, iar pe Aurica o îndeamnă sâ-şi găsească un bărbat şi să se mărite, iubirea neintrând în calculele sale. Pe soţul ei, deşi bolnav, îl dispreţuieşte, îl ignoră şi îl abandonează într-un ospiciu, fiind total lipsită de sentimente umane.

O urăşte profund pe Olilia, pe care o dispreţuieşte pentru că e "orfană", o jigneşte fără nici un fel de jenă, spunându-i "stricată" şi "dezmăţată", dând-o de exemplu negativ Auricăi. Autoritară, dar plină de răutate faţă de toată lumea, anihilează personalitatea copiilor ei, pe care nu-i înţelege şi care eşuează lamentabil: Olimpia e părăsită de Stanică, Titi cade tot mai mult în mania "legănatului", iar Aurica rămâne fată bătrână. Zgârcită şi rapace, invidioasă şi plină de ură, ea sfârşeşte prin a moşteni o casă ruinată şi dărăpănată, fiind înşelată de Stanică, de Costache, deşi instalase în casa fratelui ei un adevărat cartier general, organizase un asediu militar, astfel ca nimeni să nu poată scoate nimic din casă, suspectând pe oricine, cade ea însăşi în ţesătura propriilor intrigi.

Aurica Tulea este fata cea mică a Aglaei, în antiteză cu feminitatea şi delicateţea Oliliei, supusă de la început şi până la sfârşit unui automatism psihologic.

La, sosirea sa în casa Giurgiuveanu, Felix vede "o fată cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenţi ca şi ai Aglaei, faţa prelungă, sfârşind într-o bărbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de două şiruri de cozi împletite", arătând mult mai în vârstă, deoarece era fardată strident, are trupul slab şi uscat, părul rărit. Avidă după bărbaţi, este obsedată de măritiş şi vede în oricine un posibil pretendent. Insistenţele ei insinuoase, comportamentul ei de "fată cuminte" pun pe fugă toţi bărbaţii. Este "îndrăgostită" din principiu, luând în calcul orice bărbat aflat în preajmă, pe Felix care "odată fugi pe poartă repede, în oraş, când simţi că se iveşte Aurica prin fund", pe Pascalopol, pe care nu-1 înţelege în dragostea lui pentru Otilia ("ce-o (1 văzând Pascaiopol la Otilia?"). Ura sa se îndreaptă tot asupra Oliliei, despre care crede, ca şi mama sa, că ştie să se agate de gâtul bărbaţilor. Ura îi întunecă judecata în asemenea grad, încât se lansează în aprecieri defăimătoare, debitează invective, devenind nesuferită şi arţăgoasă.

Plimbările ci pe Calea Victoriei devin din ce în ce mai dese şi mai rapide, adevărate raiduri ce denotă disperarea care este din ce în ce mai nestăpânită, "îşi despleti pârul (...) se vopsi şi mai violent şi-şi începu turneele pe Calea Victoriei".

Lipsită de farmec, de generozitate, de .nobleţe, de delicateţe şi sensibilitate, ea seamănă cu Aglae, devenind acră, rea, arţăgoasă, nesuferită.

Titi Tulea - tipul retardatului, este mezinul familiei, un tânăr neputincios, incapabil de a gândi ceva creativ. Este dominat de automatisme. copiază note muzicale şi cărţi poştale, nu este în stare să înveţe şi rămâne repetent de mai multe ori, abandonând şcoala. Este încurajat de mama sa. Aglac, în manifestările psihice, când, aflat în criză, se leagănă ore în şir. îl moşteneşte ereditar pe tatăl său, Simion Tulea, devenind treptat la fel de apatic şi dezinteresat de tot ce se petrece în jurul lui. Se tulbură erotic, devenind irascibil în preajma femeilor şi, lipsit total de personalitate, o ascultă pe Aglae şi în relaţiile amoroase, aceasta dirijându-i întreaga viaţă, fiind autoritatea supremă cu care le ameninţă pe cei care-l supără: "Vă spun Ui mama!"

Simion Tulea, soţul Aglaei, fost mecanic, acum pensionar, devine senil şi apatic, evoluând treptat spre nebunie. Starea sa se manifestă prin crize de melancolie sau, dimpotrivă, de agitaţie, devine obsedat de mâncare, se crede Isus Hristos, lucrează la gherghef, toate acestea lăsând-o total indiferentă pe soţia lui. Nu are nici un fel de percepţie a statutului său de tată, nu-şi iubeşte copiii, iar pe Olimpia nu o recunoaşte drept fiica lui. înnebuneşte, este internat în ospiciu şi este părăsit de întreaga familie.

Leonida Pascalopol, moşier rafinat, este prezentai cititorilor tot prin ochii lui Felix, care, vede "un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuşi evitând impresia de exces, cărnos la faţă .şi rumen ca un negustor, însă elegant prin fineţea pielii şi tăietura englezească a mustăţii cărunte. Pârul rar dar bine ales într-o cărare care mergea din mijlocul frunţii până la ceafă, lanţul greu de aur cu breioe la vestă, hainele de stofă lină, parfumul discret în care intra şi o nuanţă de tabac, toate acestea reparau eu desăvârşire, în apropiere, neajunsurile vârstei şi ale corpolenţei".

Pascalopol este un om generos, rafinat, cu gusturi desăvârşite, elegant, are o casa mobilată cu distincţie, cântă la flaut, este, cultivat şi plin de nobleţe. Nerealizat pe planul studiilor (fusese student la litere în Germania şi la drept în Franţa), întrucât le abandonase când îi murise tatăl şi trebuise să îngrijească de mama.sa şi de moşie şi pe plan matrimonial, penlru că fusese căsătorit cu "o femeie de care se despărţise sau rămăsese văduv", Leonida Pascalopol se consideră un om ratat şi vrea să se facă util celor care au nevoie de el. Trăieşte în prejma Otiliei, pe care o cunoaşte de când era mică şi-i satisface toate dorinţele şi capriciile, fiind un adevărat tată pentru "orfană". Otilia îl vede ca pe un "om de lume", un "bărbat şic şi singur, săracul". Cu timpul, sentimentele lui paterne se schimbă, nutrind acum sentimente de iubire penlru tânăra fermecătoare, "ca o rândunică",deşi el însuşi recunoaşte că nu poate distinge "ce e patern şi ce e viril" în relaţia lui cu Otilia. Fiind singur şi bogat, neavând familie, Pascalopol are "nevoie de domnişoara Olilia, ea e micul meu viţiu sentimental", acceptând, dacă ar fi nevoie şi statului de părinte: "Dacă nu pot fi un amant, rămân întotdeauna un nepreţuit prieten şi părinte". Dornic de a avea o familie, el vine aproape în flecare seară în casa din strada Antim, joacă şi pierde !a cărţi în favoarea lui moş Coslache, aduce delicatese pentru cină, rabdă cu distincţie răutăţile Aglaei şi flirturile groteşti ale Auricăi, îi plăteşte lui Felix taxele la Universitate, fără ca acesta să ştie.

Discret şi delicat, Pascalopol este pentru Otilia nu numai un sprijin material, ci şi unul moral, simţind din plin ocrotirea pe care acesta o revarsă asupra ei cu nobleţe şi eleganţă.

Cu aceeaşi nobleţe sufletească, atunci când îşi dă seama, după câţiva ani de căsătorie, că nu mai este potrivit pentru Otilia, îi redă acesteia libertatea, ca ea să poată deveni "nevasta unui conte, aşa ceva", dintr-un profund sentiment "de umanitate s-o las să-şi petreacă liberă anii cei mai frumoşi".

în 1932,vorbind despre direcţia pe care trebuie să o urmeze romanul românesc, dacă să fie balzacian, stendhalian, tolstoian sau proustian, George Călinescu argumenta că "trebuie să fim cât mai originali, şi ceea ce conferă originalitate unui roman nu este metoda, ci realismul fundamental, (...) literatura nu e în legătură cu psihologia, ci cu sufletul uman"

Efectele fumatului asupra sanatatii omulu

Fumatul este cunoscut de acum 300 de ani dar a inceput sa se raspandeasca dupa cel de-al doilea razboi mondial in toate tarile lumii. S-a stabilit ca in lume la ora actuala fumatul este raspunzator pentru mai mult de 1 milion de decese anual.

      In ultimii 40-50 de ani a fost dovedit tot mai clar ca tutunul contine substante nocive (canceroase si iritante) .

     Cunoscuta tigara exercita actiuni multiple asupra fumatorului insusi cat si asupra celor din jur.

     Tutunul are o compozitie complexa. In frunze se gasesc diverse componente chimice: celuloza, proteine, amidon, steroli, minerale etc. Dar veti putea spune ca acesti compusi se mai  gasesc si in alte plante dar tutunul are ca substante specifice nicotina si isoprenoizii(hidrocarburi nesaturate)

     Multa vreme s-a crezut ca nicotina este cel mai toxic agent activ al tutunului si intr-adevar este o otrava foarte puternica, o doza de 5mg de nicotina fiind suficienta pentru a omora un caine in  cateva clipe prin paralizia nervilor motori  iar una de 60mg este la fel de eficienta pentru om.

     Nicotina este un lichid incolor in clipa extragerii dar in contact cu aerul si lumina se coloreaza in brun. Are un gust amar si iritant  iar mirosul este slab la rece si asfixiant la caldura.

       Prin ardere tutunul isi modifica compozitia initiala dand nastere la noi substante : o intreaga  mixtura de gaze, vaapori necondensati, si substante particulare variabile. Fumul inhalat este un aerosol( =particule lichide si solide de dimensiuni f. mici, intre 0.001 si 100 microni) concentrat cu miliarde de particule pe cmł. Temperatura I zona de ardere a unei tigari este in jur de 884°c. printre noile componenete ale fumului de tigara se numara oxidul de carbon, gudronul si alte subst. iritante pentru sistemul respirator.

      Oxidul de carbon este un componet foarte nociv al combustiei tutunului. Concentratia lui variaza dupa modul in care este fumat astfel: 2% in fumul de pipa, 3-4% in fumul de tigara si in trabuc atinge valoarea de 6%. Hemoglobina formeza cu acesta un compus stabil (hemoglobina are o afinitate mai mare pentru oxidul de carbon decat pentru oxigen deoarece cu acesta din urma compusul rezultat este instabil) facand astfel ca hemoglobina astfel combinata sa devina inutilizabila pentru transportul de oxigen dand nastere la anoxie astfel tesuturile incep sa sufere din cauza lipsei de oxigen.

     Diversii iritanti respiratori de mai gasesc in fumul de tutun in concentratii mari patologice iar printre acestia se numara: acroleina, formaldehida, acidul cianhidric, acetaldehida.      

     Dar totusi cei mai periculosi factori din fumul de tigara sunt substantele cancerigene si cocangerigene care se gasesc in aerosolii produsi de fumul de tigara si care poarta denumirea fenerala de gudroane.

Analizatorul olfactiv

ANALIZATORUL OLFACTIV

 Anatomia globului ocular (GO)

·         Analizatorul vizual este un sistem multifuctional complex, format din trei subsisteme:

1.     Subsistemul periferic – de receptie, format din globul ocular si anexele acestuia

2.     Subsistemul de transmitere a imaginii vizuale:

·         nervul optic, incrucisat partial la nivelul chiasmei optice

·         radiatiile optice ale lui Graziolet

3.     Subsistemul de integrare a imaginii vizuale – aria corticala, campurile 17, 18, 19 ale lui Brodman

Anatomia globului ocular si a anexelor (subsistemul de receptie)

·         Anexele globului ocular sunt:

·         Cele doua pleoape, terminate printr-o margine ciliara unde se insera 1-2 randuri de cili – care au rol de protectie a GO

·         Conjunctiva

Conjunctiva

·         care are doua portiuni:

·         bulbara

·         palpebrala – de la marginea pleoapei, ea captuseste fata interna a pleoapelor, rasfrangandu-se printr-un spatiu virtual (fundul de sac conjunctival superior si inferior) cu conjunctiva care isi termina insertia la nivelul limbului sclero-cornean pe GO

·         Patologia infectioasa inflamatorie a conjunctivei = Conjunctivita

·         La nivelul conjunctivei se poate intalni hiperemia conjunctivala care poate avea doua localizari:

a.     In periferie, in fundurile de sac = periferica  semn obiectiv major al unei conjunctivite

b.    In vecinatatea limbului sclero-cornean = hiperemia conjunctivala perilimbica perikeratica – semnul obiectiv major al unei Iridociclite sau atac de glaucom

c.     Aparatul lacrimal, care este format din:

·         aparatul de producere a lecrimilor = glandele lacrimale principale si 30-40 de glande lacrimale accesorii. Glandele accesorii secreta secretia continua de lacrimi, glandele principale au o secretie intermitenta. Lacrimile umecteaza corneea si se elimina prin aparatul de drenaj al lacrimilor, format din:

·         punctele lacrimale – superior si inferior

·         canaliculele lacrimale

·         sacul lacrimal

·         canalul lacrimo-nazal care dreneaza lacrimile in nas

d.    Sistemul muscular extrinsec, este format din:

·         4 muschi drepti: superior, inferior, intern, extern

·         2 muschi oblici: mare (superior), mic (inferior)

e.     Orbita – cavitate osoasa care adaposteste GO

Globul ocular

·         Din punct de vedere anatomic este format din trei straturi:

1.     Stratul extern – de invelis

·         anterior – Corneea = membrana transparenta, avasculara, foarte bine inervata, cu rol de protectie si de mediu refringent, asigurand din refringenta totala de 60 de dioptrii, 45 de dioptrii

Corneea

·         2/3 posterioare – corneea se continua cu Sclera, strabatuta in polul posterior de filetele de iesire ale nervului optic; la acest nivel intra si iese din ochi a. centrala a retinei

·         Trecerea intre cornee si sclera se face la nivelul unei zone de condensare conjunctivala = limb sclero-cornean, zona extrem de importanta din punct de vedere anatomic, pentru ca aici dreneaza umorul apos din ochi, in aparatul conjunctival, acesta fiind locul de abordare chirurgical in interventiile pe globul ocular deschis

·         Procesele infectioase:

·         Cornee  Keratite

·         Sclera  Sclerite

2.     Tunica vasculara – Uveea, este formata din trei elemente:

·         irisul, anterior, care in partea centrala are un spatiu liber – orificiul pupilar prin care camera posterioara comunica cu camera anetrioara si prin care circula umorul apos

·         pe fata interna a limbului scelro-cornean se afla corpul cilia, format din:

·         procesele ciliare, cu rol in secretia umorului apos

·         m. ciliar care se leaga prin Zonula lui Zinn de cristalin si asigura acomodatia cristalina

·         2/3 posterioare din Uvee sunt reprezentate de Coroida, care este tunica vasculara a polului posterior si care prin bogatia ei de pigment are rol de camera obscura pentru imaginea vizuala

·         procesele infectioase ale uveei – uveite (irido-ciclo-coroidite)

·         cele mai frecvente inflamatii ale uveei sunt:

·         uveita anetrioara – Iridociclita

·         uveita posterioara – Coroidita

·         Exista o continuitate intre structura coroidei si a retinei – inflamatiile se transmit rarisim (de aceea nu se stie daca o boala este chorio-retinita sau retino-coroidita)

·         Prin contactul retinei cu vitrosul, retina se confrunta cu afectiuni inflamatorii ale corpului vitros

3.     Tunica nervoasa – Retina

·         se insera la nivelul Orei Serrata de corpul ciliar; la acest nivel, in miopia forte si fortissima se produc leziuni prodispozante dezlipirii de retina – complicatia cea mai grava a miopiei

·         retina are 10 structuri, din care stratul functional cu conuri si bastonase. Exista o reprezentare simetrica a acestora pe suprafata retinei, conurile fiind maxim concentrate la nivelul maculei lutea (pata galbena). Prin existenta celor trei tipuri de conuri – adaptarea celor trei culori fundamentale (rosu, verde, albastru), dupa teoria tricroma a lui Young – macula asigura vederea diurna, colorata. Pe masura ce ne indepartam de macula, spre periferie, numarul de celule cu conuri scade si creste numarul celulelor cu bastonase, astfel incat la periferia retiniana exista numai celule cu bastonase, aici existand cantitatea maxima a vederii nocturne, care apreciaza diferentele de: alb, negru, cenusiu

·         la nivelul retinei, in partea centrala - papila nervului optic – care corespunde locului de iesire a acestuia, locul de intrare si de iesire a arterei si venei centrale a ochiului.

·         Trunchiurile vasculare centrale, la emergenta in papila, se divid in 4 ramuri: temporale (superioare si inferioare) si nazale (superioare si inferioare), pentru a asigura vascularizatia retinei in totalitatea ei

·         Temporal de papila se afla macula lutea, care ofera valoare maxima functiei vizuale

·         In structura anatomica a globului ocular exista o lentila biconvexa – Cristalinul, care prin turtire si bombare, miscrorat de catre muschii ciliari, aduce imaginea vizuala pa suprafata retiniana, indiferent de pozitia obiectului in spatiu

·         In structura anatomica a globului ocular exista trei spatii libere:

1.     Anterior

·         Camera anterioara – un spatiu mare intre fata posterioara a corneei si fata anterioara a irisului, limbul sclero-cornean, iar in mijloc – orificiul pupilar

·         Camera posterioara – un spatiu extrem de mic si practic inexistent, in partea centrala cand cristalinul este bombat si orificiul pupilar este in mioza. In mod normal este liber in partea centrala prin orificiul pupilar, dar intr-o irido-ciclita, cand se formeaza sinechii iriene posterioare (aderenta intre marginea posterioara a irisului si marginea anterioara a cristalinului) umorul apos secretat in camera posterioara de procesul ciliar nu se mai poate elimina in camera anterioara si acumulandu-se duce la formarea de glaucom secundar

2.     Posterior

·         Corpul vitros, a carui structura este constatnta toata viata

·         Functia principala a analizatorului vizual este perceptia vizuala

·         Pentru a fi perceput un obiect este nevoie de impulsul extern – lumina care actioneaza printr-un proces fotochimic cu descarcarea pigmentului vizual, Rodopsina (retinen + opsina). Acest proces fotochimic transforma potentialul de repaos al celulelor nervoase in potential de actiune – unda care se transmite la cortex unde imaginea vizuala este perceputa si analizata si apoi se retransmite o unda la retina pentru perceptia finala a imaginii vizuale.

·         Materializarea functiei vizuale – acuitatea vizuala care este maxima la nivelul maculei si este modificata practic in toata patologia oftalmologica, scaderea de vedere fiind semnul subiectiv major pentru care pacientul se adreseaza medicului oftalmolog.

Refractia oculara

·         GO este un mediu refringent total de 60 de dioptrii

·         Medii refringente:

·         Corneea 45 d

·         Umorul apos (refringenta minima)

·         Cristalinul 15 d

·         Corpul vitros (refringenta minima)

·         Ochiul cu refringenta normala – imaginea razelor de la infinit se formeaza pe suprafata retinei

·         Viciile de refractie = Ametropii, acestea sunt:

1.     Sferice – in care imaginea unui punct din spatiu este un punct pe retina, pentru ca exista aceiasi refringenta in toate meridianele corneei. Se corecteaza cu lentile sferice convergente sau divrgente

2.     Hipermetropia – imaginea razelor se formeaza in spatele retinei.

Hipermetropia

·         Clasificare:

·         mica: +1 - +3

·         medie: +3 - +7

·         foarte mare: > +8

·         Etiologie:

·         dpdv anatomic - cel mai frecvent GO este de dimensiuni mici

·         dpdv al refringentei - in afrachie -lipsa cristalinului

·         dpdv al curburii - in cornee plana

·         Hipermetropul nu vede bine nici de aproape nici de la distanta, cristalinul se acomodeaza continuu

·         Tabelul Donders – amplitudinea acomodării la diferite vârste

ani	3	12	45	70
D	20	12	3,5	0

·         In functie de acomodatie, hipermetropia poate fi:

·         latenta, aceasta este prezenta la copilul mic si compensata de acomodatie, aceasta este menifesta la adult

·         totala (latenta si manifesta)

·         Exista un paralelism intre acomodatie si convergenta, hipermetropul folosind in exces convergenta

·         Copilul hipermetrop este depistat doar cand exista strabism convergent, in aceasta situatie imaginea vizuala se formeaza in afara maculei – imaginea vizuala va avea claritatea mai scazuta in functie de numarul de conuri care axista acolo unde aceasta se formeaza

·         Ambliopie = pierderea functiei unui ochi fara existenta unei leziuni organice

·         Tratamentul strabismului convergent si al ambliopiei functionale

·         intre 3-7 ani, altfel nu se mai recupereaza. Ochiul hipermetrop fiind mic, nu predispune la complicatii, dar in evolutie hipermetropul va face prezbiopie mai devreme si valoarea prezbiopiei se sumeaza cu cea a hipermetropiei

·         Tratamentul hipermetropiei, este in esenta optic:

·         lentile convergente cu cea mai mare valoare dioptrica pentru a rezolva acomodatia

·         corectia optica se face in functie de varsta, copilul mic si foarte mic nu primeste ochelari, dar cei cu strabism si ambliopie vor primi corectie cat mi aproape de valorile viciului de refractie

·         la adultul cu hipermetropie aprox. +4 – corectia este aceiasi pentru aproape si pentru adultul cu > +4, corectia este pentru departe

Miopia

·         Ochi mare in care razele formeaza imagini in fata retinei

·         Clasificare:

·         Mica: -1 - -3

·         Medie: -3 - -7

·         Mare: -8 - -10

·         Fortissima: > -10

·         Ochiul miop:

·         dpdv anatomic: GO este de dimensiuni mari

·         dpdv al refringentei: in cataracta nucleara

·         dpdv al curburii: Keratocon

·         Ochiul miop nu vede la distanta, el vede la apropiere. Are insuficienta de convergenta cu exces de divergenta. Predispune la strabism divergent

·         Ochiul miop in functie de determinarea genetica:

·         Miopie benigna

·         Miopie maligna (boala)

·         Complicatriile miopiei sunt legate de alungirea polului posterior al GO cu subtierea retinei si a coroidei, putandu-se produce hemoragii retino-coroidiene

·         Cele mai frecvente complicatii sunt legate de fixarea retinei de restul structurilor anatomice: la papila, macula, oro-serrata

·         Complicatii in vecinatatea:

a.      papilei: coroidoza miopica peripapilara si conusul miopic – subtierea retinei si coroidei in vecinatatea papilei n. optic

b.     maculei: dupa 60 de ani bilateral se face o impregnare pigmentara a maculei – pata Fuchs, care este cauza principala de scadere a vederii la miopii in varsta

c.      oro-serrata: leziuni predispozante pentru dezlipirea si ruptura retiniana – fotocoagularea cu laser limiteaza dezlipirea de retina

·         Tratamentul:

·         Medical – este ineficient dar util in complicatiile miopice

·         Corectia optica – cu lentile sferice divergente, date in cea mai mica valoare ioptrica, pentru a nu transforma ochiul din miop in hipermetrop. Aceasta corectie optica se poate face cu:

·         Lentile aeriene

·         Lentile de contact (indicatie majora in caz de miopie unilaterala)

·         Pentru miopiile mici si medii este aceiasi corectie pentru aproape si departe

·         Pentru miopiile mari si foarte mari – cu 4 dioptrii mai putin decat pentru cea de aproape

·         Chirurgical (keratotomia cu laser) – utila pentru cazurile cu pana la 7-8 dioptrii; aceasta operatie poate fi:

·         clasica

·         sleroplastia

·         operatia focala – scoaterea cristalinului

Vicii de refractie compuse – Astigmatismul

·         este asferic

·         imaginea unui punct din spatiu este o sfera pe suprafata retinei

·         exista un viciu de refringenta intre punctele de pe suprafata corneei ce depaseste o dioptrie

·         exista un astigmatism fiziologic de pana la 1 dioptrie, determinat de compresia pe care o realizeaza pleoapa pe cornee compensata de procesul de acomodare.

·         Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice convergente sau divergente cu un singur meridian activ care se atasaza perpendicular pe meridianul astigmat.

·         Astigmatismul este de trei feluri:

a.      Simplu – intotdeauna un ax este emetrop, al doile ax poate fi hipermetrop  astigmatism simplu hipermetropic sau al doilea ax este miop astigmatism simplu miopic

b.     Compus: ambele axe sunt + Astigmatism compus hipermetropic, sau - Astigmatism compus miopic

c.      Mixt

·         Tulburarile fiziologie ale acomodatiei  Prezbiopie

Prezbiopia

·         Prezbiopia = scaderea puterii de acomodare a cristalinului si corectia optica de aproape in functie de deficitul acomodarii: citim si scriem la 25 cm., avem nevoie de 4 dioptrii pentru vederea de aproape, la varsta de 45 de ani puterea de acomodare a cristalinului este de 3,5 d.  deficitul acomodativ se corecteaza cu + 0,5 d. pentru vederea de aproape, iar pentru vederea la distanta NU este necesara.; la varsta de 70 de ani pentru vederea de aproape sunt necesare + 4 d. daca pacientul a fost emetrop si pentru vederea la distanta sunt necesare + 2 d.

Tulburari patologice ale acomodatiei

1.     Astenopatia acomodativa – oboseala acomodatiei la hipermetrop (fara corectare – se trateaza prin corectie optoca dupa paralizia acomodatiei) sau prezbiop

2.     Spasmul acomodativ – trebuie purtata lentila de + chiar daca pacientul vede mai bine cu –

3.     Paralizia acomodatiei – prin tratament cu Atropina

 Culorile

 Ochiul poate vedea 7 milioane de  culori. Anumite culori pot irita ochii si pot cauza dureri de cap .Alte culori sau combinaţii de culori sunt liniştitoare. Deci folosirea corecta a culorilor poate mari productivitatea, minimaliza obosirea vizuala si pot relaxa intreg corpul.

         Culoarea regilor era purpuriu. Pentru persoanele importante, se desfăşoară covoare roşii. In unele  culturi se credea ca anumite culori  aveau puteri energizante sau vindecătoare. De exemplu, o  pictura a lui Jan Van Eyeck (1434) descrie o mireasa in perioada Renascentista

Purtând o rochie verde ,arătând, astfel dorinţa si posibilitatea de a purta copii. Omul Verde era zeul fertilităţii in  cultura celta. Verdele era o culoare sacra pentru egipteni, reprezentând  speranţa si bucuria primăverii.

         Culorile dau anumite stări camerelor . Culorile  reci fac camerele sa para mai mari si aduc un sentiment de calm . Culorile calde fac  camerele mari sa fie mai confortabile si mai călduroase. Se crede ca e vopsirea  sufragerie in negru va face mesele mai plăcute.

         Verdele duce la vitalitate ,si se recomanda vopsirea camerei copiilor in aceasta culoare, dând copiilor un plus in activităţile lor.

Restaurantele nu vopsesc niciodată buradaria in roşu deoarece se pare ca aceasta va duce la  o stare de enervare a bucătarului. Centrul  neliniştii din creier este activat de galben. “La  copii aceasta va duce la  planşete , iar la adulti ,va duce la enervare” declara Carlton Wagner,  directorul Institului pentru Studierea Culorilor Wagner.

         Albastru va face o persoana  mai atenta la trecerea timpului, si astfel, de exemplu , vor petrece mai puţin timp mâncând. Pentru persoanele care adorm mai greu, se recomanda culori ca roz pal, verde , albastru si roşu pal. Despre culori:

         VERDE

-          este culoarea cea mai odihnitoare pt ochi

-          poate ajuta la diminuarea durerii, uneori poare chiar alina durerea creşterii dinţilor la bebelusi

-          oamenii care lucrează intr-un mediu colorat in verde are mai puţine dureri de stomac

-          Cazurile de sinucidere au scăzut cu 34% când podul Blackfriar din Londra a fost vopsit in verde

GALBEN

-          Copii plâng  mai mult in camere galbene

-          Soţii se cearta mai mult cu soţiile in camere galbene

-          Este prima culoare pe care o observa ochiul uman

-          Este cea mai obositoare culoare pentru ca reflecta mai multa lumina, ducând la stimularea excesiva a ochiului

Un studiu a arătat ca majoritatea copiilor folosesc galben si maro pentru a desena supărarea. Un studiu  pe copii cu vârste mai mici de 7 ani a arătat ca majoritatea aleg jucării de culori pure , nu pastelate. Alt studiu a schimbat culoarea mâncării, dar a arătat ca oamenii nu doreau sa mănânce carne gri si salata purpurie. Aceasta a arătat ca oamenii vor ca lucrurile sa fie colorate  cum ar trebui sa fie.

O lucrare, a studiat 65 de studenţi care au cumpărat schiuri acvatice .Etichetele de avertizare au fost de mai multe culori. Rezultatul la crestera probabilitatii de rănire la produsele cu  avertizări scrise cu roşu, verde si negru.

O firma comercializează lentile de contact rosii pentru gaini deoarece studii medicale au arătat ca găinile care vad roşu in timpul zilei sunt mai fericire si mananca mai putina hrana. Purtătorul de cuvânt al  firmei a apreciat  ca lentile vor imbunatati recolta de oua cu 600 milioane $ pe an.

Spitalele folosesc albastru si purpuriu in sălile de aşteptare pentru a ajuta la calmarea pacienţilor.

 Vederea Stereoscopica

Oamenii si celelalte animale care sunt capabile sa focalizeze ambii ochi asupra unui singur obiect sunt capabile de vedere stereoscopica, care este fundamentala pt o percepţie mai adânca a lucrurilor. Principiul consta in prezentarea unei imagini din doua unghiuri , puţin diferite, pentru ca apoi ochiul sa contopească aceste imagini intr-o singura imagine tridimensionala.

         Una din categoriile de imagini stereoscopice sunt numite autostereograme, care nu necesita intrumente speciale pt a fi vizualizate, si au putut fi realizare cu ajutorul graficii pe calculator. Doua imagini ,reprezentand ochiul stang, respectiv drept , sunt suprapuse .Vazuta normal , imaginea rezultata arata ca  un model  abstract. Imaginea tridimensionala apare atunci cand ocii privitorului sunt focalizati ,si de exemplu , doua puncte diferite sunt suprapuse, si se vede numai unul .

 Defecte de vedere

  Cele mai comuna tulburare a vederii este cauzata de cristale sau alte mici corpuri opace ce blocheaza o parte  a irisului, si deobicei sunt indepartate dupa putin timp.

Opacitatile  mai serioase sunt numite cataracte, si sunt  rezultatul unor  raniri mecanice, batranete, sau deficiente in alimentatie. Opacitatea corneei poate cauza deasemenea obstructurarea vederii, dar aceasta poate fi reparata prin transplantul unei sectiuni currate de cornee de la o alta persoana.

 Deformari

Miopia este cauzata de lipsa simetriei a globului  ocular, sau lipsa abilitatii muschilor oculari de a schimba forma lentilelor , pentru a focaliza corect imaginea pe retina .Miopia poate fi corectata prin folosirea lentilelor biconcave. Presbitismul, este cauzat de pierderea elasticitatii ochiului odată cu înaintarea in vârsta, apare de obicei după vârsta de 50 de ani , si poate fi corectata prin purtarea unor ochelari cu lentile convexe. Strabismul poate fi  corectat pin purtarea unor lentile speciale, dar in stadii avansate, este necesara o operaţie asupra muşchilor oculari. Ambliopia este o slăbire a vederii, fără o avarie fizica a ochiului, si poate fi cauzata de abuzul de droguri, alcool , tigări ,sau poate fi cauzate de isterie.