Supa de pui pentru suflet

UN FRATE CA ACESTA

Un prieten de-al meu pe nume Paul, a primit de la fratele lui, de Craciun, un automobil. In Seara de Ajun, cand Paul s-a intors de la birou, un pusti se tot invartea in jurul masinii stralucitoare, admirand-o.“E masina dumneavoastra, domnule?” intreba el.Paul dadu din cap. “Fratele meu mi-a dat-o de Craciun”. Pustiul ramase cu gura cascata. “Vreti sa spuneti ca v-a dat-o fratele si nu v-a costat nimic? Mamaaaa, ce mi-as dori si eu...”. Si ezita sa mai continue.Bineinteles ca Paul stia ce urma sa spuna pustiul. Ca isi dorea un frate ca acesta. Dar ce spusepustiul il nauci pe bietul Paul.“Mi-as dori”, continua baiatul, “sa pot sa fiu si eu un frate ca acesta”.Paul se uita la baiat perplex, apoi adauga brusc, “Vrei sa te plimb cu masina mea?”“O, da, mi-ar placea”.Dupa ce mersera o bucata de drum, baiatul se intoarse catre el cu ochii stralucind si spuse,“Domnule, va suparati daca ma duceti pana in fata casei ?” Paul zambi putin. Credea ca stie ce vrea pustiul. Vroia sa le arate vecinilor ca a venit acasa intr-o masina mare. Dar Paul se insela din nou. “Vreti sa opriti acolo unde sunt scarile alea doua?” intreba baiatul.Fugi sus pe scari. Apoi la scurta vreme Paul il auzi intorcandu-se, insa de data asta nu atat de repede. Isi ducea in brate micutul frate handicapat. Il lasa jos pe ultima treapta, apoi il sprijini oarecum si ii arata masina.“Uite-o, Buddy, exact cum ti-am spus eu sus. Fratele lui i-a dat-o de Craciun si nu l-a costat nimic.Intr-o zi am sa-ti dau si eu una exact ca asta… apoi o sa poti vedea singur toate lucrurile acelea dragute din vitrinele magazinelor de care iti povesteam”.Paul iesi din masina si il lua pe copilas pe locul din fata al masinii. Fratele lui mai mare se aseza cu ochii stralucind langa el si toti trei pornira intr-o calatorie minunata.In acea seara din Ajunul Craciunului, Paul a inteles ce vroia sa spuna Iisus cand a zis: “Este o binecuvantare sa daruiesti ….”

Întrebări:

1.Cum crezi este o binecuvîntare să dărueşti?

2.Esti gata să-l faci fericit pe omul care suferă?

3.Ce trebuie să facem ca să avem un Crăciun fericit?

4.Dacă ai avea ocazia sa discuti cu Dumnezeu ce i-ai spune?

DARUL

Bennet Cerf ne relateaza aceasta poveste emotionanta despre un autobuz care se taraia de-a lungul unui drum din Sud.Pe unul din locuri statea un batran latos care tinea in mana un buchet de flori proaspete. Pe scaunul dinnfata se afla o fata care nu-si mai putea lua ochii de la florile lui. Veni si timpul ca mosul sa se dea jos din autobuz. Brusc, el tranti florile in poala fetei. “Se vede ca iubesti florile”, explica el, “si cred ca sotiei mele i-ar fi placut sa le ai. O sa-i spun ca ti le-am dat tie”. Fata primi florile, apoi il privi pe batran cum coboara si cum intra pe poarta unui mic cimitir.

DRAGOSTEA SI TAXIMETRISTUL

Intr-una din zilele trecute ma aflam cu un prieten intr-un taxi. Dupa ce ne-am dat jos, prietenul meu i-a spus soferului, “Multumesc mult ca ne-ai dus. Esti un sofer excelent”.Soferul de taxi ramase surprins timp de cateva secunde. Apoi spuse, “Sunteti vreun tip din ala intelept sau ceva de genul asta?”“Nu, dragul meu, si nu incerc sa te lingusesc. Ti-am admirat doar sangele rece de care ai dat dovada in traficul acela nenorocit”.“Daa, bine”, spuse soferul si pleca.“Ce-a insemnat chestia asta?”“Incerc sa aduc dragostea inapoi in New York”, spuse el. “Cred ca e singurul lucru care mai poate salva orasul”.

“Cum poate un om sa salveze New York-ul?”“Nu este vorba despre un singur om. Eu sunt sigur ca l-am fericit pe omul ala astazi. Sa presupunem ca are 20 de pasageri. O sa fie dragut cu cei 20 doar pentru ca cineva a fost dragut cu el. Acestia, la randul lor, vor fi mai amabili cu ceilalti angajati, ori cu vanzatorii si ospatarii sau chiar si cu familiile lor. In final,bunavointa va atinge cel putin 1.000 de oameni. Si asta nu e rau, nu-i asa?”“Da, asa e, dar depinzi de acel sofer de taxi ca sa imprastii aceasta bunavointa”.“Nu depind de el”, spuse prietenul meu. “Sunt constient de faptul ca sistemul nu este perfect, asa ca voi lua in considerare zece persoane diferite pe zi. Daca din zece, fac trei oameni fericiti, in final voi putea influenta indirect 3.000 de oameni”.“Suna bine pe hartie,” am admis eu, “dar nu sunt sigur ca poti sa pui si in practica”.“Nu poti sa pierzi, daca nu incerci. Nu m-a costat nimic sa-i spun omului ca si-a facut treaba asa cumtrebuie. N-a primit un bacsis mai mare sau mai mic. Daca urechile lui sunt surde, ce se intampla? Maine va fi un alt sofer de taxi pe care voi incerca sa-l fac fericit”.“Esti cam nebun”, i-am spus.“Asta dovedeste cat de cinic ai devenit. Eu am facut un studiu. Lucrul care pare sa lipseasca angajatilor nostri de la posta, pe langa bani, evident, este faptul ca nimeni nu le spune ce treaba buna fac ei”.“Pai, nici nu fac treaba buna”.“Intr-adevar asa este, dar se intampla asa doar pentru ca au senzatia ca nimanui nu-i pasa de munca lor.De ce sa nu le spuna si lor cineva o vorba buna?”.Tocmai treceam pe langa o cladire in constructie, langa care stateau cinci muncitori ce-si luau pranzul.Prietenul meu se opri.“Ati facut un lucru minunat aici, domnilor. Trebuie sa fie foarte periculos si dificil sa lucrezi aici”.Muncitorii se uitara la el cu ochi suspiciosi.“Cand va fi gata?”“In iunie”, mormai unul dintre ei.“A, dar asta e chiar impresionant. Trebuie sa fiti tare mandri”.Dupa aceea ne-am indepartat. I-am spus atunci:“N-am mai vazut pe cinva ca tine de cand cu filmul

‘Omul din La Mancha”.

“Cand oamenii aceia vor rumega cuvintele mele, se vor simti deja mai bine. Intr-un fel sau altul orasul va beneficia de fericirea lor”.“Dar nu poti sa faci asta de unul singur! am protestat. Esti doar unul singur”.“Lucrul cel mai important este sa nu te descurajezi. Sa-i faci pe oamenii din oras sa devina mai buni din nou nu este o munca usoara, dar daca as putea gasi si altii ca mine...”“Tocmai ai facut cu ochiul unei femei urate”, am spus.“Da, stiu, raspunse el. Dar daca acea femeie este profesoara, elevii ei vor avea o zi minunata”.

DESPRE CURAJ

“Deci credeti ca sunt curajoasa?” intreba ea.“Da, cred”.“Poate ca sunt. Dar asta datorita unor profesori inspirati. O sa va povestesc despre unul dintre ei.Cu multi ani in urma, cand lucram ca voluntara la Spitalul Stanford, am cunoscut o fetita, Lisa, care suferea de o boala rara si grava. Singura ei sansa de vindecare parea a fi o transfuzie de sange de la fratiorul ei de cinci ani, care supravietuise intr-un mod miraculos aceleiasi boli si reusise sa dezvolte niste anticorpi impotriva acestei maladii. Doctorul i-a explicat situatia fratiorului ei mai mic, si l-a intrebat pe baietel daca vrea sa-i doneze sange surorii lui mai mari. L-am vazut atunci ca ezita putin, dupa care, atras aer in piept si a spus: “da, o sa-i dau sange daca asta o va salva pe Lisa”.In timp ce se efectua transfuzia, el statea intins in pat langa sora sa si zambea, asa cum faceam si noi toti, vazand cum fetitei ii revenea culoarea in obraji. Dintr-o data insa, chipul lui pali, si zambetul ii pieri de pe buze. Isi ridica ochii catre doctor si-l intreba cu o voce tremuranda, “Voi muri chiar pe loc?”.Fiind micut, baietelul intelesese gresit; el credea ca o sa-i dea tot sangele surorii lui.“Da, am invatat ce e curajul,” adauga ea, “pentru ca am avut profesori inspirati”.

 Întrebări?

1.Te consideri un om curajos?

2.Cum am putea elimina starea de anxietate?

3.Tu ai fi gata sa donezi sînge pentru a salva o viaţă?

TOATE LA TIMPUL LOR

Un prieten de-al nostru se plimba pe o plaja mexicana pustie pe la apusul soarelui. In timp ce se plimba, vazu un alt barbat la distanta. In timp ce se apropie de el, il vazu pe localnic cum ridica ceva de jos si arunca in apa. Si facea acest lucru in continuu.Si pentru ca prietenul nostru se apropie si mai mult, observa ca barbatul culegea de pe jos stele de marea duse de apa la mal, una cate una, dupa care le arunca inapoi de unde fusesera aduse.Prietenul nostru era foarte mirat. Se dadu mai aproape de omul respectiv si spuse, “Buna seara, prietene.Ma intreb ce faci tu aici”.“Arunc aceste stele de mare inapoi in apa. Vezi tu, acum este reflux si toate stelutele astea au fost impinse la mal. Daca nu le arunc inapoi, vor muri cu toatele, din lipsa de oxigen”.“Inteleg”, raspunse prietenul meu, “dar trebuie sa fie mii de stele de mare pe toata plaja. Nu poti sa le aduni pe toate. Sunt pur si simplu prea multe. Si pe de alta parte nu-ti dai seama ca acest lucru se poate intampla chiar acum pe alte sute de alte plaje de pe costa asta? Nu vezi ca n-are nici un rost?”.Localnicul zambi, se apleca si mai culese o noua stea de mare, si dupa ce o arunca inapoi in mare, ii raspunse, “Are rost, pentru aceea pe care tocmai am aruncat-o!”.

Întrebări:

1.Care este impactul indiferenţei asupra mediului înconjurător?

2.Acorzi o mînă de ajutor persoanelor neajutorate?

3.De ce arunca mexicanul stelele în apă?

ZAMBETUL

Zambiti unul altuia, zambeste-i sotiei, zambeste-i sotului, zambeste copiilor, zambiti unul altuia - nu conteaza cui - si va va ajuta ca dragostea dintre voi sa creasca.

                                                        Maica Tereza

Multi americani cunosc povestea minunata a “Micutului Print”, scrisa de Antoine de Saint-Exupery.Aceasta este o carte extraordinara si plina de intelepciune si poate fi citita si ca o poveste pentru copii, dar si ca una plina de intelesuri pentru oamenii mari. Sunt foarte putini aceia care cunosc si alte scrieri ale autorului.Saint-Exupery a fost un pilot neanfricat care a luptat impotriva nazistilor si a murit in timpul unei lupte.Inainte de al doilea razboi mondial, el a luptat si in razboiul civil din Spania impotriva fascistilor. A scris o poveste fascinanta bazata pe aceasta experienta, intitulata Zambetul (Le Sourire).Aceasta este povestea pe care vreau sa v-o spun acum. Nu se stie exact daca povestirea este autobiografica sau este doar simpla fictiune. Eu cred ca este autobiografica.El povesteste cum a fost capturat de inamic si aruncat in inchisoare. Era sigur ca a doua zi urma sa fie executat, pentru ca acest lucru se vedea clar din privirile necrutatoare ale gardienilor si din comportamentul lor dur.Din acest moment o sa spun povestea asa cum mi-o aduc eu aminte, cu cuvintele mele.“Eram sigur ca or sa ma omoare. Am devenit repede nervos si tulburat. M-am scotocit prin buzunare sa vad daca nu cumva mai aveam vreo tigara scapata de perchezitia lor. Am gasit una, dar pentru ca mainile imi tremurau, de-abia puteam s-o duc la gura. Insa nu aveam cu ce sa o aprind pentru ca imi fusesera luate chibriturile.M-am uitat printre gratii la paznicul meu. Nu puteam sa-i vad ochii. La urma urmei, de ce sa se uite el la un lucru, la un cadavru? Atunci l-am strigat.“N-ai cumva un foc,por favor ?”S-a uitat la mine, a ridicat din umeri si a venit sa-mi aprinda tigara. In timp ce aprindea chibritul, privirea lui s-a lovit inevitabil de a mea. In acel moment am zambit. Nu stiu de ce am facut asta. Poate din cauza nervozitatii sau poate pentru ca, atunci cand esti aproape de cineva, este foarte greu sa nu zambesti. In orice caz eu i-am zambit. In acel moment a fost ca si cum o scanteie s-a aprins intre inimile noastre, intre sufletele noastre. Stiam ca nu vroia asta, dar zambetul meu a trecut printre gratii si l-a facut si pe el sazambeasca. Mi-a aprins tigara si a ramas langa mine, uitandu-se fix in ochii mei si continuand sazambeasca.Am continuat si eu sa zambesc, constient acum ca ma aflu langa un om, nu langa un gardian. Iar privirea lui parea sa aiba alta expresie acum.“Ai copii?” m-a intrebat.“Da, aici, aici”. Mi-am scos portofelul si am inceput sa caut nervos fotografia familiei mele. Atunci a scos si el poza cuai lui si a inceput sa-mi povesteasca despre planurile si sperantele pe care si le-a facut cu ei. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. I-am spus ca mi-e teama ca nu o sa-mi mai vad vreodata familia si ca nu voi avea sansa sa-mi vad copiii mari. I s-au umplut si lui ochii de lacrimi.Brusc, fara sa mai spuna vreun cuvant, a descuiat celula si in liniste m-a ajutat sa plec. Afara din inchisoare, tacuti, am luat drumul inapoi catre libertate. La marginea orasului, m-a eliberat. Si, fara nici un cuvant, s-a intors in oras.Viata mea fusese salvata de un zambet”.Da, zambetul - o legatura simpla, neconditionata, naturala intre oameni. V-am spus aceasta poveste,pentru ca mi-ar placea ca oamenii sa stie ca undeva, sub nivelele pe care le construim ca sa ne protejam,demnitatea, titlurile, gradele, statutul social si dorinta de a fi vazuti in anumite circumstante - sub toate acestea, ramane eu-l nostru autentic si pur. Nu mi-e teama sa-l numesc suflet . Cu adevarat cred ca, daca aceste parti se pot recunoaste intre ele, atunci nu vom mai fi dusmani. N-am mai putea uri, invidia sau teme. Cu tristete va spun ca toate acele nivele, pe care le construim cu atata grija, ne indeparteaza si ne izoleaza de comunicarea reala cu altii. Povestea lui Saint-Exupery vorbeste despre acele momente magice cand doua suflete se recunosc.Am avut si eu cateva momente asemanatoare. Iubirea este unul dintre ele. Sau momentul in care privesti un copil. De ce zambim cand vedem un copil? Poate pentru ca avem in fata noastra pe cineva care nu are toate acele nivele intimidante, pe cineva al carui zambet stim cu siguranta ca este simplu si din inima. Si atunci copilul din noi zambeste, pentru ca l-a recunoscut pe celalalt.

DRAGOSTEA ADEVARATA

Moses Mendelssohn, bunicul binecunoscutului compozitor german,era departe de a fi un barbat frumos. Pe langa faptul ca era mic de statura, mai avea si o cocoasa grotesca. Intr-o zi el se duse in vizita la un negustor din Hamburg care avea o fata incantatoare pe nume Frumtje. Moses se indragosti nebuneste de ea. Insa Frumtje simtea numai repulsie la vederea infatisariilui nefericite. Cand veni timpul sa plece, Moses isi lua inima in dinti si urca in camera ei pentru a putea vorbi cu ea inca o data. Fata era o aparitie incantatoare, cereasca, dar pentru ca ea refuza sa se uite la el,il intrista profund. Dupa mai multe incercari de a inchega o conversatie, Moses intreba timid, “Tu crezi in casatoriile care sunt aranjate in Ceruri?” “Da”, raspunse ea, uitandu-se in continuare in jos. “Dar tu?” “Si eu cred,” spuse el. “Vezi tu, in ceruri, la nasterea fiecarui baiat, Dumnezeu anunta cu ce fata se va casatori el. Cand m-am nascut eu, mi s-a aratat si viitoarea mea sotie. Apoi Dumnezeu a adaugat, “Dar sotia ta va fi cocosata”. “In acel moment am strigat, ‘O, Doamne, o femeie cocosata va fi o tragedie. Te rog, Doamne, da-mi mie cocoasa si lasa-i ei frumusetea”. Apoi Frumtje s-a uitat drept in ochii lui si sufletul ei a fost coplesit de niste amintiri care veneau de dincolo de vremuri. I-a intins mana lui Mendelssohn, si mai tarziu a devenit sotia lui devotata.

UN GEST SIMPLU

Toata lumea poate fi minunata... pentru ca toata lumea poate servi cuiva. Nu trebuie sa ai facultate ca sa faci asta.Nu trebuie sa stii subiectul si predicatul ca sa servesti. Ai nevoie doar de o inima plina de gratie. Un suflet plin de iubire.

                                                                Martin Luther King, Jr.

Intr-o zi, cand Mark se intorcea de la scoala, observa ca baiatul din fata lui se impiedica si-si scapa pe jos toate cartile, impreuna cu doua pulovere, o bata de baseball, o manusa si un casetofon micut. Markin genunchie si-l ajuta pe baiat sa-si adune lucrurile. Pentru ca mergeau in aceeasi directie, il ajuta sa duca o parte din bagaj. In timp ce mergeau, Mark descoperi ca pe baiat il chema Bill, ca ii placeau jocurile video, baseball-ul si istoria, ca avea o gramada de probleme la celelalte materii si ca tocmai se despartise de prietena lui. Mai intai au ajuns la casa lui Bill si atunci acesta il invita pe Mark sa bea o Coca-Cola si sa se uite la televizor. Dupa-amiaza trecu pe nesimtite, cu multa voie buna si multe discutii, pana cand Mark trebui sa plece acasa. Au continuat sa se intalneasca si pe la scoala, au mancat de vreo doua ori impreuna, si astfel trecu si primul an de liceu. Au absolvit impreuna acelasi liceu unde s-au intalnit de mai multe ori de-a lungul anilor. In sfarsit a venit si mult asteptatul ultim an de liceu, si cu trei saptamani inainte sa termine, Bill l-a intrebat pe Mark daca pot sta de vorba.Bill i-a reamintit de ziua de acum cativa ani cand s-au intalnit prima data.“Te-ai intrebat vreodata de ce caram atat de multe lucruri in ziua aia?” intreba Bill.“Vezi tu, imi facusem curat in dulap, pentru ca nu vroiam sa las mizerie in urma mea. Stransesem cateva dintre somniferele mamei si ma duceam acasa ca sa ma omor. Dar, dupa ce am stat impreuna si-am vorbit, mi-am dat seama ca daca ma sinucid as fi pierdut clipele minunate petrecute cu tine si poate multe altele care aveau sa vina. Deci, vezi Mark, cand mi-ai ridicat cartile in ziua aceea, ai facut mult mai mult. Mi-ai salvat viata”.